155 mm

La doi ani după începutul războiului devastator al Rusiei împotriva Ucrainei, președintele Volodimir Zelenski a făcut o schimbare majoră, înlocuindu-l pe generalul Valerii Zaluzhni cu generalul Oleksandr Sirski în calitate de comandant al armatei ucrainene. Deși nu știm motivul exact al deciziei lui Zelenski, mișcarea nu este surprinzătoare și ea vine într-un moment în care ofensiva uraniană a eșuat. Ezitările de-a lungul primului an de lupte, menținerea cu orice preț a Bahmutului au permis Rusiei consolidare pozițiilor militare din sud pe direcția operațională care duce la Marea Azov. 

Ucraina și-a lansat contraofensiva în iunie 2023, dar liniile de apărare rusești bine pregătite și întărite cu câmpuri de mine au încetinit înaintarea lor. Semnele că războiul din Ucraina devine unul lung erau deja evidente încă de la jumătatea anului 2022. Acum după atâtea luni de lupte Ucraina este într-adevăr pe deplin blocată într-un război de uzură cu Rusia. Fără o cale clară către victoria militară, este necesară o regândire a strategiei Ucrainei. Să fim clari un război înghețat în Ucraina ar fi o victorie pentru Rusia. Care este principala problemă de logistică în războiul din Ucraina? Problema muniție de 155 mm. Ucraina trage între 6.000 și 8.000 de obuze pe zi. Soldații săi au nevoie de cantități mari de obuze de artilerie de 155 mm care sunt un standard NATO și pot fi folosite în obuziere din SUA, Franța, Polonia, Germania și Slovacia. Cu toate acestea, șeful politicii externe Josep Borrell a declarat în noiembrie 2024 că UE a atins doar „30% din obiectivul general” pentru livrările de muniție.

UE a promis Ucrainei un milion de proiectile până în martie 2024, dar este posibil să nu-l poată îndeplini. Prima tranșe de 300.000 proiectile din stocurile de război s-a livrat în 2023. Pentru a doua tranșe Agenția Europeană de Apărare a semnat cel puțin opt contracte cu firme de apărare pentru a achiziționa încă 180.000 de proiectile de 155 mm, dar acestea nu au fost încă livrate. Europa nu are suficiente capacități de producție pentru muniție. Un exemplu este România fără o fabrica de pulberi și fără investiții noi nu poate produce 155mm, putând încă produce numai calibrul sovietic de 152 mm. Cheltuielile militare europene au scăzut brusc după Războiul Rece.

Europenii, treptat, au renunțat la unele din fabricile de muniție. Reconstruirea capacității va necesita investiții în noi facilități, mașini și în recrutarea și formarea lucrătorilor. Europa s-a confruntat, de asemenea, cu constrângeri ale lanțului de aprovizionare, potrivit unui articol publicat în iunie 2023 de Institutul Internațional de Studii Strategice (IISS).  Vestea bună este că comisarul pentru Piața Internă al UE, Thierry Breton, a declarat că din februarie 2024 capacitatea UE de producție de muniție a crescut cu 20% până la 30%, potrivit Serviciului de Cercetare al Parlamentului European. Lipsurile declarate până acum de industria de apărare europeană sunt deosebit de periculoase pe măsură ce Rusia trece la un ritm mare de producție de arme.

Serviciul de Cercetare al Parlamentului European spune că Rusia a produs aproximativ 1,7 milioane de proiectile în 2022 și încearcă să producă aproximativ trei milioane de proiectile anual până în 2025. Teheranul a furnizat Moscovei peste 300.000 de obuze între noiembrie 2022 și aprilie 2023, relatează Wall Street Journal. Iar un parlamentar sud-coreean a spus că ”cea mai mare agenție de spionaj a țării crede că Phenianul a oferit Kremlinului peste un milion de obuze de artilerie de la începutul lunii august”, potrivit Associated Press. În Europa discuția despre fondul de apărare este pe agenda zilei.

Miniștrii   de externe ai Suediei și Finlandei subliniază că „țările producătoare” non-UE pot ajuta Europa să atingă ținta de 1 milion de proiectile pentru Ucraina „într-un termen scurt.” Însă Comisia Europeană nu și nu! într-un document al Comisiei pregătit pentru prezentare, săptămâna viitoare, a noii strategii industriale europene de apărare, scrie POLITICO, Comisia subliniază că „78% din achizițiile de apărare de către statele membre UE între începutul războiului și iunie 2023 au fost realizate din afara UE, doar SUA reprezentând 63% din această pondere.” Ce să-i faci dacă SUA a avut nevoie de muniție în Afganistan și Irak și și-a păstrat o parte din capacitățile de producție muniție. Europa nici măcar în Libia nu a avut muniție suficientă apelând la americani la finalul operațiunilor împotriva lui Gaddafi. Atâta  timp cât capacitatea de producție a UE rămâne limitată, țările vor cumpăra din străinătate…

Discuțiile în cadrul UE rămân aprinse iar Emmanuel Macron și cancelarul german Olaf Scholz se ceartă pentru cum să înarmeze și să apere Ucraina. De la începutul invaziei pe scară largă de către Rusia a Ucrainei, politica germană a fost dictată de un principiu călăuzitor: evitați cu orice preț o confruntare directă cu Rusia. Temerile Germanie față de Rusia vin din istorie. Să nu uităm începutul războiului când  Scholz a amânat decizia privind trimiterea tancurilor Leopard de fabricație germană în Ucraina. Marea Britanie a cerut în mod privat Germaniei să furnizeze Ucrainei rachete cu rază lungă de acțiune – o mișcare pe care cancelarul german Olaf Scholz a respins-o, spunând că ar implica prea profund Berlinul în războiul cu Rusia, a raportat Bloomberg. Pacea de după Războiul Rece s-a încheiat, iar Occidentul plătește acum pentru deceniile sale de subinvestiții militare.