Visul unei… zile de vară!

Simona Halep a călcat anul acesta pe iarba londoneză a Wimbledonului cu teniși de aur! Jucând excepțional întregul turneu, dar mai ales de la faza „optimilor”, când a trebuit să înfrunte și ostilitatea unui stadion întreg picat în adulația unei americance de 15 ani, impusă publicului printr-o campanie de presă exagerată, Halep le-a eliminat pe Shuai Zhang (7-6, 6-1) și Elina Svitolina (6-1, 6-3) dintr-o suflare, asigurându-și astfel locul în ultimul act al competiției.

Meciul finalei l-a disputat sâmbătă, pe terenul central, împotriva „reginei” tenisului feminin, Serena Williams. Prestația Simonei a fost de-a dreptul cosmică, învingând-o în doar 55 de minute (!) pe cea care este, fără doar și poate, una dintre legendele jocului cu racheta, cu un scor la care nu ne-am fi gândit nici în visurile cele mai roz: 6-2, 6-2! Şi astfel nu doar visul mamei sale ‒ acela de a-și vedea fiica într-o finală la Wimbledon ‒ s-a împlinit, ci și speranța milioanelor de români care au urmărit cu sufletul la gură evoluția excepțională a unei mari campioane. Forța interioară a acestei sportive, capacitatea ei de a fi mereu mai bună, de a se mobiliza și concentra în momentele importante au impresionat, iar în final izbânda ei ne-a oferit preaplinul unei bucurii la care ne era frică să sperăm. Ei nu i-a fost, s-a luptat, a îndrăznit, a câștigat, și din visul unei zile de vară deja capătă contururi clare o nouă… legendă: ea se numește Simona Halep! Sunt convins că de data asta Serena a intrat în teren cu teama insuccesului, altfel nu ar fi trimis în plasă și pe-afară o mulțime de mingi, care i-au anulat bucuria celei de a 24-a izbânzi într-un turneu de Mare Şlem. În schimb, Simona a jucat de parcă nu avea în inima ei decât flacăra victoriei. Mi-au plăcut tare mult meciul, publicul, am admirat-o și pe distinsa arbitră sârboaică, și mi-a plăcut peste măsură ziua aceea de vară! Ce nu mi-a plăcut a fost aspectul „very cheap” (pe românește: sărăcuțo-meschin) al scaunelor din plastic ordinar pe care cele două stele ale tenisului mondial au trebuit să-și mai tragă, când și când, sufletul! Ce naiba, chiar atât de săraci ori zgârciți sunt cei de la All England Club?! *Egalité, fraternité… Cam așa s-ar putea rezuma etapa de început a campionatului 2019-2020 din Liga întâi, desfășurată odată cu sărbătorirea Zilei Franței. Pornit la mijloc de Cuptor, în anul Mistrețului de pământ, campionatul primei ligi nu a fost perturbat nici de vipie, nici de apariția nitam-nisam a înfricoșătoarelor tornade ce ne mătură toloacele carpatine și nici de amenințarea furtunilor violente. El și-a văzut de drum precum soldatul sovietic ce traversează fundul mării cu țigara aprinsă! Altfel, ceva antrenori schimbați, echipe înnoite, obligativitatea ca fiecare formație să cuprindă în ea doi imberbi sub 21 de ani, câțiva „oameni în negru” proaspăt promovați să conducă meciurile din actuala competiție, acestea ar fi noile coordonate. Cum în perioada vacanței s-au făcut o mulțime de transferuri, s-a ajuns de nu mai știi care pe unde joacă. Chermeza a fost deschisă vineri, cu partida dintre echipa edilului din Voluntari și cea finanțată (se zvonește) de niscai maghiari din Budapesta, Sepsi. Un joc bătrânesc, încheiat cu scorul de 0-0; cum se spune, nul. Cei doi antrenori, macaronarul Cristiano Bergodi, aciuat prin orășelul de domiciliu al doamnei Firea, și „dacul” Laszlo Csaba, s-au declarat, în felul lor, mulțumiți, fiindcă nu au pierdut și, astfel, și-au aruncat în traistă câte un punct. Așadar, egalitate ca între frați! *A doua zi, pe seară, în orașul de unde se pornește Podul Prieteniei, echipa noului antrenor Dan Alexa a primit vizita plăieșilor din Botoșani. Jocul, în totalitatea lui, a fost frumos, cu faze de poartă, cu patru goluri, dar evoluțiile celor două trupe au fost împărțite în doi timpi; mai pe înțeles, în prima repriză moldovenii au jucat mai bine, au și înscris două goluri, prin Rodriguez și Ongenda, iar în partea a doua, ca urmare, mai probabil, a „operației” jucătorilor „astrali” împotriva lenei, efectuată în timpul pauzei de către „chirurgul” Alexa, giurgiuvenii și-au revenit, reușind să schimbe registrul și să egaleze. Scorul de 2-2 nu mulțumește pe niciunul dintre tehnicieni, dar atestă că egalitatea le-a adus, de bine, de rău, câte-un punct în clasament. *Mai târziu, la lumina „lămpii lui Ilici”, în cartierul clujean Gruia, campionii lui Dan Petrescu i-au avut drept adversari pe băieții de sub Dealul Copoului, conduși de proaspăt demisul de la FCSB Mihai Teja. Partida a fost destul de agitată, și acest lucru s-a datorat mai cu seamă ieșenilor, care au luptat cu mult curaj. Clujenii au înscris prin neobositul Deac, și toată lumea credea că cei de pe Bahlui sunt victime sigure, numai că în mitanul secund alde Panțâru s-au trezit din mătăhăială și au pus la cale câteva acțiuni periculoase, dintr-una reușind să egaleze. Frumusețea a fost că oaspeții celor de pe Someș nu s-au retras cu tenderul în poartă, ci au inițiat în continuare contraatacuri destul de periculoase, unul dintre ele micșorându-i inima cât un purice Bursucului, atunci când mingea a lovit bara și a sărit în teren, și nu în poarta lui Arlauskis! Ar fi fost prea de tot, dar așa tabela s-a închis la scorul de 1-1, adică… la egalitate! *Duminică, la Craiova, juveții au câștigat cu 3-2 meciul disputat împotriva celor de la Clinceni. N-a fost egalitate, ca în cazul primelor trei jocuri, dar a fost un fel de fraternitate între olteni și arbitrul întâlnirii, care a prelungit… prelungirile, dându-le, astfel, posibilitatea gazdelor să înscrie, în minutul 95, golul victoriei. Elevii lui Papură nu prea au rupt inima târgului, iar ilfovenii au jucat cu mult curaj, trântindu-i portarului din Bănie două mingi în bară! Ha! *În aceeași zi, la ceas de noapte, FCSB a întâlnit formația de pe Cibin. După un joc spectaculos, realizat de cele două echipe, bucureștenii au învins cu 4-3. Se pare că trupa lui Becali s-a pus pe… picioare! Dar să nu ne grăbim ca fata mare la măritat!