Cand si-a luat trupa de jucatoare si a pornit cu ea la Campionatul European de Handbal Feminin, antrenorul Gheorghe Tadici si-a tot mormait in barba cele trei cuvinte rostite de Iulius Cezar dupa victoria obtinuta in fata armatei lui Farnace din Pont, sperand ca, poate, talentul fetelor ori norocul l-ar putea aduce in fericita situatie de a spune, la sfarsitul turneului, vorbele declamate de stralucitul imparat.
„Veni, vidi, vici” rostise atunci marele invingator (in anul 47 i.Ch.), iar acum, dupa exact 2061 de ani, longevivul tehnician specialist in jocul cu gagalicea a sperat, precum insetatul pierdut prin desertul Saharei, intr-o minune ce i-ar fi aninat numele pe frontispiciul marilor strategi in bataliile sportive! Din pacate pentru dansul si echipa lui, dar si pentru noi, romanasii, lucrurile au stat altcumva, fiindca dragutele noastre handbaliste au capotat in cateva jocuri, insuccese ce le-au aruncat pe locul al noualea, pozitie care nu le-a permis mai mult decat sa se urce in mijlocul de transport pus la dispozitie si sa se „uscheasca”, vorba unui intristat de rezultatul cu pricina, „la domiciliile personale”! In ciuda dorintei lui Tadici, primul joc, cel cu Norvegia, s-a incheiat cu o infrangere la o diferenta cam umilitoare (27-19). Apoi, in partida cu Danemarca, fetele n-au reusit decat un meci egal (29-29), si doar in a treia intalnire au izbutit sa invinga greu, cu scorul de 23-22. Cu aceste trei puncte, Romania a reusit sa mearga in grupa B, unde a pierdut cu vesnicele adversare, unguroaicele, cu scorul de 20-19, dupa ce condusese pana aproape de final. A urmat disputa cu ibericele, pe care jucatoarele noastre le-au intrecut cu doua goluri (22-20), iar in ultimul meci au dat piept cu polonezele, impotriva carora au reusit o revansa, terminand partida cu cinci goluri avans. Cu aceste ispravi, formatia noastra s-a intors acasa cu satisfactii destul de modeste. Totusi, „firma” a fost salvata de Cristina Neagu, care a umplut plasele adversarelor cu 49 de goluri, si de Paula Ungureanu, eroina a multor interventii uimitoare, ispravi ce au plasat-o pe locul al treilea in ierarhia portarilor din acest turneu. Nu este de ascuns insa faptul ca unii arbitri ne-au cam pus talpi, exemplul cel mai elocvent fiind cel din jocul cu Ungaria, cand rusnacii Zotin si Volodkov ne-au presarat sare pe rana. Ei au eliminat-o mai degeaba pe Aneta Parvut, au acordat unguroaicelor in minutul 56 o lovitura de la 7 metri, in urma unui fault comis de o jucatoare de-a noastra la 9 metri, pe care au si eliminat-o, iar in ultimul minut al jocului au scornit un fault in atac la Babeanu, vitregind-o pe aceasta de incercarea de a inscrie! Cam asta a fost istoria echipei noastre la acest turneu, dupa care Tadici nu poate mormai decat: veni, vidi… e usciti! Dar nu e sfarsitul lumii, asa ca vom merge mai departe… pas cu pas!