De multă vreme (ori poate chiar niciodată) nu s-a mai pomenit ca în țărișoara noastră mioritică vipiile să ne covârșească în așa hal încât să scoatem limbile de-un cot, mai abitir decât cei din familia caninelor, iar inundațiile să dea buzna prin multe urbe, apele nezăgăzuite umplând străzile și distrugând tot ce le stătea în cale. Se vede treaba că de la Cel de Sus, ca pedeapsă pentru purtările necreștinești, ne vin astfel de neașteptate dezastre, catalogate de specialiști drept fenomene fizice extreme generate de energia unor bombe meteorologice.
Sau poate faptul că ne aflăm la răspântia dintre răsărit și apus, situare care ne-a făcut destule belele de-a lungul istoriei, ne expune calamităților de tot felul. Căci nu doar aceste două năpaste, canicula și furtunile diluviene, se țin gaia-mațu’ de noi. Nu, fiindcă sunt destui într-alde toate care-și dau cu stângu-n dreptu’ boțind o droaie de lucruri, făcând din țânțar armăsar și din normal iscând niscai beteșuguri. Nu mai departe, trecând la turma noastră, adică la oile noastre, în fotbalul carpatin nu se zăresc niciun fel de semne de vindecare, și asta deoarece la conducerea Federației sălășluiesc cohorte de conțopiști puși pe îngrășat ratanul din propria lor ogradă, lăsând în plata Domnului competițiile naționale, dar mai ales ce urmează să „inventeze” Edi Iordănescu în privința lotului național. Cu toții, acești nimeni cu patalama, toropiți de indolență, așteaptă o minune, un „hocus-pocus” al selecționerului care să-i scoată din oprobriu.
Dar nici prin curțile cluburilor nu se află liniștea așteptată; se fac transferuri pe veresie, se organizează amicale de pregătire cu echipe de două carboave, iar jucătorii mai mult se distrează, dosind câte-o berică pentru ora retragerii de seară, în loc să pună osul la bătaie. Las’ că s-a format o adevărată „alba-neagra” a antrenorilor, ei mutându-se de la o echipă la alta, de nu mai înțelegi care unde urmează să fie în viitorul campionat ce va începe curând, la jumătatea lui august! Și ca să pună bomboana pe fiertura de arpacaș, destule echipe încă nu și-au definitivat loturile; cluburile umblă însă după jucători ieftini, preferându-i pe cei din țările unde, la începuturi, pe post de minge au învârtit nucile de cocos, precum porcul dovleacul, lăsând droaia de fotbaliști autohtoni să jinduiască pe la porțile stadioanelor, asemeni nou-născuților după țâța mamei! Mai toate astea se pare că se întâmplă din pricina acestei veri năuce, o vară în care vom sta acasă (din nou), cu berica în frapiera plină cu gheață și comprese pe frunte, spre a privi la televizoare meciurile Campionatul Mondial. Competiție care se dispută în țara dunelor și a cămilelor, cu una sau două cocoașe, călărite de drăguții de beduini, ajunși organizatori în ciuda temperaturilor extreme de pe nisipurile lor, unde laptele fierbe făr’ de flacăra aragazului. Iar noi, resemnați, ne vom ostoi dorul călărind pe un cal de lemn!
P.S. Apropo de vară năucă, se vede treaba că temperaturile excesive i-au bătut serios în creștet pe primărița Sectorului 1 și pe primarul general, care, de duminică de dimineață până la ora prânzului, au închis circulația pe Bulevardul Bucureștii Noi, pentru a organiza, chipurile, un spațiu de plimbare și distracție cetățenilor din zonă. Din păcate pentru madam Clotilde, din pricina vipiei, au fost prezenți pe locul destinat rulării autovehiculelor doar vreo câțiva copilași și vreo trei bătrânei, în vreme ce automobiliștii înjurau și scrâșneau din dinți, ocolind și strecurându-și mașinile printre jaloanele puse de țuțării organizatorilor. Oare doamna primăriță și domnul edil Nicușor n-au aflat că mai va să treacă un an jumate până la alegeri?! Se pare că împricinații „au făcut frumos” prea devreme în fața alegătorilor!
-nu mai devreme de acum 10 ani
in Bucuresti se putea dormi in mijlocul strazii
dupa sambata ora 14…….nimeni nu mai stie.
-prin 2010 pe vremea asta
intr-o dupa amiaza oarecare dintr-o zi lucratoare
pe la Sala Palatului paca cazuse bomba cu neutroni…..