Pornită pe calea aerului, fără să cunoască oboseala chit că are vârsta la care bulgarii ar numi-o „baba”, în lunga sa vizită de lucru cu gând de diriguire a înarmării până-n dinți a țărilor est-europene care ar urma să le pună, la nevoie, piedică cotropitorilor ruși, „bunicuța” Ursula a tras o sperietură soră cu duduia cu coasa, atunci când, apropiindu-se de Plovdiv, avionul în care se afla a început să dârdâie și să scârțâie obligat să survoleze timp de o oră aeroportul.
Nu au fost turbulențe, nici cicloane ivite din senin, nici goluri de aer, nici măcar apariția vreunei stăncuțe aspirate de motoarele avionului, ci „o interferență” (bruiaj) a rușilor ce ar fi schilodit funcționarea GPS-ului, un sistem care îi ghidează pe drăguții de piloți pentru o aterizare lină și corect direcționată. Că hărăbaia nu a dat în nas, a fost mulțumită hărților pe hârtie, moștenite hăt de la Icar și Aurel Vlaicu, hărți care i-au ajutat pe piloți să aterizeze pe pista din Plovdiv, și nu într-o grădină de castraveți cornichon (specialitatea bulgarilor), fără ca ei și scumpa lor pasageră să fie nevoiți să se catapulteze cu parașuta! Ajunsă pe plaiurile bulgărești, bruxelezei alta i-a fost surpriza, dând cu ochii de un grup de protestatari care i-au aruncat vorbe grele, precum „fascistă, criminală, nazistă” și alte cimilituri, într-un melanj de limbă slavă și engleză. Contestatarii au încercat să se… apropie de dânsa, dar și acolo, ca și la noi, bravii jandarmi și polițiști i-au pus pe fugă pe acei câțiva bulgăroi cu ceafa groasă (cum se zice).
După ce s-a pupat cu cei care conduc țara ce deține Cadrilaterul, „comisara” Ursula i-a băgat degrabă în ședință, deoarece curând, în mare viteză, de data asta probabil cu GPS-ul în funcțiune, trebuia să aterizeze la Constanța, spre a se întâlni cu președintele nostru, Nicușor, proaspăt sosit din Republica Moldova. Acolo unde el și diafana Maia au sărbătorit și s-au tras în poze de Ziua Limbii Române, la Chișinău și undeva pe la… Strășeni, nu la București, unde îl așteptau fraierii de români pentru a celebra momentul cu președintele călător. Oricum, suntem mândri că acolo, la Strășeni, teleleul nostru a primit o medalie, pe care probabil o va agăța de coșul cu care-și cară copilul prin excursii, s-o vadă toată lumea, să afle de ea și Macron și Merz, chiar și tartorul de peste Ocean. Că de alea de olimpic, neamul nostru ingrat o fi uitat! Și iată că tot în fuga mare, Ursula, această ființă iute ca țipirigul, a ajuns și pe plaiurile noastre minunate, în parte bătute de viituri, în așezarea (devenită) războinică Mihail Kogălniceanu, unde o aștepta, fără flori, dar cu un zâmbet… aerian (tot fu vorba despre avioane), șeful statului, abia venit din concediu.
După ce s-au gratulat ei în limba… ieuropeană, au pus la cale câte-un discurs cam vitregit de gramatică, așezați între două boturi de avioane F… nu știu cât, pe un fundal impresionant format dintr-un elicopter proaspăt spălat! Această „scenografie” a fost realizată cu mult tâlc de lingăii armatei, ca să vadă rușii cu ce se vor întâlni, în caz că vor îndrăzni să arunce peste granița noastră cu praștia vreo dronă ucigașă! După aceea, cei doi s-au pornit spre Portul Constanța, cu nestăpânita dorință de a vizita puternicul barcaz militar aflat în dotarea marinei noastre. Ei, dar la această importantă vizită, drăguțul de președinte Nicușor, bântuit brusc de amnezie, a uitat-o pe malul apei pe musafira sa și, de unul singur, s-a avântat ostășește, cu toată energia, pe podețul de urcare, lăsând-o de căruță, sau… de fraieră, cum se zice în popor! Noroc cu un militar aflat la capra podețului, care a invitat-o cu un gest protocolar s-o ia singurică după uitucul olimpic-matematician aiurit. Ce bușituri verbale i-o fi tras cucoana părăsită la baza barcazului, numai el știe! Gurile rele au și scos cleveteala că de-ar fi fost moldoveanca Maia, pe ea nu ar fi uitat-o Nicușor pe țărm, ci ar fi dus-o în brațe! Sau în raniță! Bârfe!
*Întâlnirea amicală de joi seară a „tricolorilor” României cu echipa Canadei, desfășurată pe Arena Națională, sub privirile hulpave de victorie a vreo teizeci și ceva de mii de chibiți, s-a încheiat cu un dezastru pentru fotbalul românesc condus spre prăpastie de băcăuanul Răzvan Burleanu. În afara scorului de forfait (3-0) realizat cu ușurință de oaspeți, printre altele și mulțumită gafei prostești a portarului Horațiu Moldovan, preferat de antrenorul Mircea Lucescu în dauna altora aflați mai în formă, se poate spune că fotbaliștii noștri mai au multe de învățat în legătură cu acest joc, necesitând efort, precizie, dăruire și talent. Priveam la jucătorii canadieni cum alergau ca iepurii, pasau unul la altul cu precizie, atacau cu hotărâre spre a-și deposeda adversarul, iar atunci când porneau un contraatac nu erau mai puțini de patru-cinci, și cu năduf gândeam cum de la ei se poate?! Meciul nu are un istoric privit din partea echipei noastre, ci doar pentru oaspeți, veniți de peste țări și mări să ne demonstreze cum se joacă fotbalul modern.
Scorul a fost deschis încă din minutul 10, la un corner, printr-o lovitură de cap a lui Jonathan David, care se afla în careul lui Moldovan liber precum pasărea cerului. Al doilea gol s-a înscris în minutul 22, la gafa monumentală a portarului Moldovan (care face tușa la Oviedo), el încercând să-l dribleze pe Ali Ahmed, în loc să paseze mingea unui coechipier. În minutul 77, canadianul Sigur a marcat… cu siguranță golul al treilea, spulberându-le jucătorilor lui Mircea Lucescu și spectatorilor speranța unui scor egal. Totuși, consider că acest insucces amarnic nu trebuie să-i demobilizeze pe jucători, fiindcă a fost doar un meci amical, dar antrenorul trebuie să-și construiască echipa în așa fel încât în ea să se găsească fotbaliști titulari la cluburile lor, nu dintre cei care și-au frecat turul pantalonilor pe scândura băncii de rezerve. Cum marți „tricolorii” vor disputa partida oficială cu echipa Ciprului, din preliminariile Campionatului Mondial din 2026, îmi reîncarc bagajul cu speranțe și le doresc succes!
*Cei mai valoroși tenismeni ai momentului, Carlos Alcaraz și Jannik Sinner, au dat un nou spectacol duminică, disputându-și trofeul de la US Open. De această dată, după ce în acest an și-au împărțit frățește victoriile de la Roland Garros și Wimbledon, spaniolul a luat tot, devenind nu doar campion la Flushing Meadows, ci și lider mondial, detronându-l pe Sinner. Pentru moment desigur, deoarece rivalitatea lor sportivă (la propriu și la figurat) sunt sigur că va continua cu noi performanțe, nivelul de joc arătat de ei depășind deja cu mult plutonul aspirant. Entuziasmant spectacol ne-au oferit, râvnit și de Donald Trump, prezent în tribună, spre neliniștea gărzilor lui ce au trebuit să declanșeze ritualul de siguranță, măsuri ce au întârziat începutul partidei, nemulțumindu-i pe cei mai mulți dintre spectatori! La final însă, toată lumea s-a bucurat de calitatea excepțională a tenisului etalat de cei doi campioni, a aplaudat victoria lui Carlitos Alcaraz (6-2, 3-6, 6-1, 6-4), al cărui zâmbet cald-șăgalnic, devenit emblemă, a dat și mai multă strălucire trofeului strâns la piept.
