Ajuns pe linie moarta, Rapiduletul fostului cofetar George Copos incearca, prin metode yoghine, sa schimbe macazul, cu gandul sa scape de lanterna rosie ce-i atarna de tenderul locomotivei, aducand la carma dirijarii acelor pe Cristi Pustai, un aritmetician iscusit in manevrarea abacului.
Distinsul profesor de matematici a mai scos la tabla, printre altele, echipele Gaz Metan, Pandurii si ASA Targu Mures, la care si-a dovedit calitatile de priceput socotitor, impricinatele reusind sa arate ca au invatat ceva bun de la corpolentul dac cu nume cules din Campia Panoniei. Mazilit de… magan (vorba ardeleanului) de la echipa civila cu nume militar, Pustai a stat cu capul bagat la cutie asteptand o oferta pe masura. Din pacate, pentru el nu s-a ivit decat dorinta lui Dinu Gheorghe, ajuns presedintele Rapidului dupa despartirea de „astralul” Ioan Niculae. Fostul sef de vama l-a chemat pe omul cu cifrele la carma fantomei din Giulesti, echipa ajunsa de rasul curcilor, cu doar sapte jucatori in lot si cu vistieria nuda! Dar, cum speranta sucomba ultima, Dinu, zis Vama, cunoscandu-si priceperea si fortele, s-a pus in jug si s-a apucat sa traga dupa el locomotiva din Giulesti, cea care era iubita, cu nu multi ani in urma, de juma de tara, cerandu-i tovarasia la aceasta cazna unuia dintre cei mai importanti antrenori din fotbalul nostru. Se vorbeste ca ar mai fi niscai mofturi din partea transilvaneanului, care, printre altele, ii cere noului presedinte feroviar o crosna de jucatori pe care sa-i ataseze anemicei garnituri din dotare, spre a insuma astfel macar paisprezece fotbalisti cu care sa-si inceapa corvoada. Pe la colturi se soptesc numele catorva sportivi de marca. Se vorbeste de Cristi Sapunaru, de Daniel Nicolae, de fostul dinamovist Constantin Grecu si… ce-o mai da Dumnezeu! Oricum si cu orisicine, Rapidul spera sa adaste in prima liga, chit ca pentru asta ar avea nevoie sa stranga in retur 30 de puncte pe care sa le alipeasca de cele 11 obtinute pana acum. Deh, cam greu la deal cu mocanita, dar Pustai, tot plimband bilele abacului, a descoperit secretul izbanzii, pe care i-o dorim din suflet! Ar fi pacat ca fosta echipa a franarilor si acarilor, a mecanicilor si… conductorilor (porecliti nasi!), a tuturor celor care iubesc melodia „Glasul rotilor de tren” sa deraieze de pe linia intai, unde a prins de multe ori viteze supersonice! Cat despre fanii giulesteni, sper sa nu-i ceara lui Cristi Pustai demisia dupa primul esec. Fratilor de sub Podul Grant, va rog un bob zabava!
P.S. Pornit cu doagele pe capota masinii cu gand sa alunec cu ele pe zapada din Poiana Brasov, am reusit in drumul facut de la Bucuresti pana la localitatea cu pricina sa consum un rezervor de benzina si sa-mi petrec pe soselele scumpei noastre patrii, aflata de vreo 25 de ani in custodia guvernelor efemere, mai bine de sapte ore. Nu stiu daca in locul potecii de munte aflate intre Comarnic si Brasov ar fi fost construita o autostrada as mai fi patit acelasi lucru, dar balbaiala celor care conduc tara a reusit sa scoata din pepeni zeci de mii de romani care in afara lipsurilor de fiecare zi au mai inghitit si aceasta galusca umpluta cu nesimtire.