Un imn cu… cântec!

După ce ne-a agasat, doi ani și ceva, cu Covidul, iar acum ne bagă în sperieți cu războiul din Ucraina, iubita noastră presă… independentă s-a repezit cu toroipanul pe un subiect din sport, comentând în fel și chip ce s-a întâmplat în Slovenia după isprăvirea meciului de hochei dintre echipa noastră și cea a Ungariei, încheiat cu 4-2 pentru vecinii de la apus. Toată această sarabandă a comentariilor din presa scrisă, vorbită și văzută, a dat foc mândriei unor români, băgându-le cu anasâna în cap că o parte din componenții trupei mioritice au cântat, după meci, imnul secuiesc. Înainte de toate, drăguța de presă face din țânțar armăsar, ridicând la rang de imn un cântec lălăit al unor inși cu dublă cetățenie (maghiară și română), care este fredonat de secuii de prin Ardeal la tot soiul de întâlniri, agape, inclusiv la cârciumă, atunci când basamacul este din „abudență”, vorba lui Nea Nicu!

Așadar, vreo câțiva componenți ai formației de hochei a României, secui fiind, după toate meciurile susținute la turneul de la Ljubljana s-au postat în fața tribunelor, unde se aflau cântând vreo câteva zeci de inși cu aceeași etnie, și au bălmăjit odată cu ei cântarea cu pricina. Fără doar și poate că băieții cu nume unguresc au greșit, atâta vreme cât ei se aflau acolo pentru a reprezenta România, și nu secuii din județele unde aceștia viețuiesc împreună cu românii de sute de ani. Prin noianul de comentarii și păreri găsim tot soiul de argumente justificative, susținute din diferite interese, unele meschine, cum ar fi cele invocate de ministrul sporturilor, udemeristul Eduard Novak, care le dă dreptate jucătorilor de aceeași etnie cu el, pe motiv că „este vorba de o manifestare a lor, este vorba despre cultura maghiară, despre sentimentul lor…”. Prezent la fața locului, jurnalistul Emil Hossu-Longin susține că hocheiștii nu au cântat acel „imn”, dar își anulează cumva afirmația declarând că, de fapt, se afla în spatele lor; iar cum practicanții jocului cu pucul nu au gura la ceafă, e greu de… digerat susținerea respectivă. Cert este un lucru: băieții ăia cu sânge secuiesc, fiind componenți ai reprezentativei României, nu trebuiau să intre în jocul cu iz șovin al celor câțiva spectatori care s-au dat în stambă cântând ce nu-și avea rostul. Altfel, la agape și alte cele, n-au decât!

Este rușinos ce s-a întâmplat, dar șovinismul nu dă semne că moare, fiindcă-i de la ăla cu coarne și coadă! *Miercuri și joi s-au jucat semifinalele Cupei României, meciurile retur. În prima zi, trupa din Voluntari a câștigat cu scorul de 1-0 partida cu FC Argeș. Cum în tur elevii lui Ciobotariu izbutiseră să-i învingă pe piteșteni cu 2-0, ilfovenii s-au calificat în finala competiției. *A doua zi, pe stadionul din Bănie, s-au întâlnit formațiile Universitatea Craiova și Sepsi. După un meci cu destule ratări și trânte, cu un penalty nevăzut, în favoarea oaspeților, de arbitrul Horațiu Feșnic, elevii macaronarului Cristiano Bergodi au câștigat cu 1-0, rezultatul aducându-le calificarea în finala Cupei. Greșeli se întâmplă adesea în fotbal, dar ce a urâțit extrem partida a fost gestul de neiertat, de mitocan și bătăuș, al căpitanului juveților, Bancu. Acesta, scos din pepeni de faptul că jocul oltenilor nu mergea, iar daco-maghiarii din Sfântu Gheorghe se țineau tari pe poziție, s-a repezit cu capul, ca un berbec, în pieptul lui Așkovski, trântindu-l la pământ, precum Zidane pe Materazzi la finala Campionatului Mondial din 2006, dintre Italia și Franța. Apoi, agresorul doljean, în loc să se potolească, a luat mingea și i-a aruncat-o în cap macedoneanului! Ce să mai zici? Și mai e și căpitanul echipei! Puah!

*Din meciurile penultimei etape de play-off, important s-a dovedit a fi cel dintre FC Voluntari și FCSB, deoarece victoria bucureștenilor i-ar fi ținut aproape de clujeni, care aveau și ei a doua zi o partidă la fel de însemnată, cu Universitatea Craiova! Așadar, sâmbătă, pe Arena Națională, considerată terenul de casă al FCSB-ului, la ora când breaking-news-urile ne atacă de pe toate ecranele, arbitrul Feșnic a fluierat începerea ostilităților. Joc aspru, cu multe ratări și durități, care s-a încheiat, spre disperarea lui Becali, cu o remiză: 2-2! Acest scor le-a cam tăiat macaroana bucureștenilor de a mai spera să câștige campionatul, fiindcă CFR-ul se afla în avans cu un punct, și doar un eventual eșec clujean în meciul de a doua zi i-ar fi menținut pe „roș-albaștrii” în viață. Revenind la partida de pe Arena Națională, este de spus că elevii lui Toni Petrea au condus de două ori, dar au fost egalați „grație” moșmondelii propriilor apărători, dar și prin contribuția arbitrului Feșnic, un specialist în gafe și trântiri de meciuri, care nu a sancționat ofsaidul lui Costin la golul egalizator! În rest, ca la noi, românii, trăim din pagubă!

*Duminică, sub Dealul Feleacului, Dan Petrescu l-a îmbrățișat, în fugă, pe Laurențiu Reghecampf, apoi s-a retras în cușcă pentru a-și struni „bursucii”. Și biciuirea a prins, întrucât în minutul 2 Boateng a înscris, băgându-i în griji pe olteni (și nu doar pe ei!). Jocul a fost precum unul de calificare, fără spectaculozitate, miza exclusivă fiind punctele. Clujenii, trebuie să recunoaștem, alcătuiesc o echipă compactă, cu jucători tehnici și care respectă ce le cere antrenorul. Spre diferență de aceștia, craiovenii s-au prezentat cu două clase sub nivelul „vișiniilor”. Ei n-au prea reușit pasele, punându-le adesea mingea în picioare adversarilor și au tras de mai multe ori peste poarta lui Letica decât pe spațiul ei. Chiar dacă în repriza a doua au avut mai mult timp mingea, alde Vătăjelu, spre nemulțumirea lor, nu au reușit să destrame apărarea celor de pe Someș. Învingând cu scorul de 2-1, ardelenii, indiferent de rezultatul ultimei etape, distanțându-se la patru puncte de FCSB, sunt deja campioni! Bravo lor!