Târnovanu scapă turma

Destui optimiști (7816), marțea trecută, pe stadionul jinduit de Gigi Becali, Steaua, au asistat la meciul cu Croația al „iezișorilor” U21 „păstoriți” de Emil Săndoi, disputat în cadrul Campionatului European de tineret. După ce luaseră leapșa de două ori (3-0 de la Spania și 1-0 de la vecinii aflați în război), tinerii „tricolori”, în ultima partidă din grupă, a perdanților, au reușit un meci nul, 0-0. Această pseudovictorie a fost obținută mulțumită portarului Ştefan Târnovanu care, prin reflexele lui uimitoare, a oprit de câteva ori mingea să-i scuture plasa. Cum se spune adesea despre cel din urmă, el a scăpat turma! De la deplina umilință! Altfel, și de acest meci se alegea praful!

Căci ai lui colegi nu au fost în stare să dea un gol în trei partide, și doar datorită lui s-a obținut un leșinat de punct! Unii ar putea aprecia că echipa a jucat oarecum mai binișor decât în primele două întâlniri, dar consemnat rămâne că nu a izbutit să înscrie nici măcar o dată, cu toate că antrenorul a introdus câțiva „atacanți de meserie”. Sigur, nu chiar pe toți; mă refer, mai cu seamă, la întrebuințarea efemeră a imberbului Mazilu și neutilizarea lui Borza (chiar dacă acesta nu e atacant, dar înscrie goluri), cei care au produs surpriza în campionat cu echipa lor, Farul. Priveam la Munteanu cum trage peste poartă și prin cotloanele din spatele tribunei, de parcă se afla într-un meci de rugby, ori la Claudiu Petrila, și el client al șuturilor trimise te miri unde! Nu știu ce să spun despre alcătuirea formației, dar cred că Săndoi nu ține cont de anumite cupluri de joc rodate la echipele lor de club. Afirm asta fiind convins de faptul că poate ar fi fost altul rezultatul dacă în teren se aflau deodată Munteanu și Mazilu, ei având multe meciuri împreună, așadar se cunosc bine și pot crea faze bine învățate de la antrenorul lor, Gică Hagi.

Numai că selecționerul, în loc să-i vâre în teren pe amândoi deodată, a procedat exact invers: l-a introdus pe Mazilu și, în același timp, l-a scos pe Munteanu! Să te strici de râs! Îmi amintesc că în anii trecuți existau asemenea tandemuri de jucători, mai ales de atacanți, care performau, adică dădeau goluri. Drept exemplu amintesc cuplul rapidist Ion Ionescu-Nichi Dumitriu, care spărgea toate apărările. Dar acum nu se mai ține cont de cum se juca mai deunăzi, fiindcă antrenorii se cred supermaeștri și merg pe mâna propriilor inovații, chiar dacă dau ghelă! Adăugând la această greșită gândire și faptul că Federația este condusă de un ins care se crede Dumnezeul fotbalului românesc, lipit cu prenadez de scaunul de președinte al respectivului for devenit ineficient de prea mulți ani, se explică de ce la noi acest sport a ajuns un fel de sârba în căruță! Luând în calcul lungul șir de eșecuri, cred că ar fi momentul ca miopul, la propriu și la figurat, Răzvan Burleanu și echipa de cântăcioși de osanale de prin preajmă-i să lase libere locurile ocupate cu șmecherii (drept de vot al echipelor din ligi minore, promovarea excesivă a fotbalului feminin, desemnări de arbitri suspecte ș.a.m.d.), pentru a da șansă altora, care, poate, ar face din nisip bici! La urma urmei, se mai pot întâmpla și minuni, cu oameni capabili însă, nu cu ăia care țin, chiar și îmbălsămați, cu dinții de jilțurile șefiei, doar de dragul onorurilor și al carboavelor! Până una-alta însă, se poate spune că Târnovanu prin intervențiile lui de excepție… a scăpat turma!

P.S. Zilele trecute s-a întâmplat să vizionez un filmuleț în care Ronaldinho, în vreo zece frânturi de faze, driblează și înscrie cu o ușurință incredibilă. Poate dacă brazilianul nu ar fi fost cam sturlubatic în felul de a fi, rebel ca mai toți talentații, i-ar fi întrecut în topul celor mai valoroși fotbaliști pe Messi și Ronaldo! Toate realizările „Dințosului” au fost însoțite de inconfundabilul său zâmbet; tehnica excepțională, depășirile nonșalante, șuturile, loviturile libere păreau pentru el o simplă joacă de copii. Cred că Ronaldinho merită luat în seamă mai mult, atunci când ne referim la cei mai mari fotbaliști ai lumii!