Marți seară, la Pitești, în cadrul etapei a nouăsprezecea, pe un teren peste care se putea schia în voie, echipa machedonului din Pipera n-a izbutit să-i dovedească pe producătorii de țuică marca „Doi ochi albaștri”. Argeșenii, ajutați de lunecușul toloacei și de ambiție, au reușit, precum un prestidigitator care scoate un iepuraș din pălărie, să „înghețe” pe tabelă un scor de egalitate (0-0).
Jocul a fost haotic, doar cu mingi bușite de la un careu spre celălalt, cu patinări spectaculoase și faulturi rezultate din alunecări, cu erori de arbitraj și cu proteste adresate „fluiericiului” Iulian Dima, mai ales pentru că, n-am înțeles de ce, acesta i-a mângâiat mai tot timpul pe creștet pe bucureșteni, făcându-se că… ninge la multe faze litigioase care ar fi trebuit tranșate în favoarea piteștenilor. Și toate astea sub o „ploaie de zăpadă” ca în poeziile lui Cornel Vlădeanu („O ploaie de zăpadă bate-n geam/ cu degete de sfânt dus în ispită/ luceferi albi lucesc pe macadam,/ iar lumea e în gânduri troienită”). Pe un astfel de gazon, mai întâi înghețat, apoi înmuiat de nemiloasele crampoane ale combatanților, era imposibil de practicat un fotbal spectaculos și tehnic, ci doar aruncarea „peticitei” spre careul advers, că poate-poate, cu ajutorul întâmplării, o nimeri cumva poarta. Dar n-a fost așa, fiindcă jocul a cam stagnat între cele două careuri.
Aproximativ 265 de asemenea trimiteri de la o linie de șaisprezece metri la alta a numărat megieșul meu de canapea Șomârlie, nelipsit la meciuri din fața televizorului ce-l dețin, pe motiv că la Samsungul lui nu se poate uita întrucât distinsa lui soție vizionează cu nesaț non-stop serialele turnate în țara lui Erdogan. Poate numărul nu este chiar exact, fiindcă bunul meu prieten a purces la mine purtând în buzunarul laibărului o sticlă cu un lichid gălbui numit de el ceai de rostoparniță, dar care nu a prea avut cine știe ce însușiri terapeutice, fiindcă, după consumarea lui, onorabilul a trecut în câteva reprize în lumea lui Morfeu. Dar în mod cert numărul „bufurilor” a fost considerabil, iar despre pase și alte dantelării nici că a putut fi vorba! Chestia neplăcută pentru „roș-albaștri” nu a fost neapărat starea terenului, ci faptul că, la sfârșitul partidei, egalul cu pricina le-a tăiat rația de trei puncte la care nădăjduiau. *În aceeași zi, la Ovidiu, temerara echipă a lui Leo Grozavu, Sepsi, nu s-a lăsat înfrântă de Viitorul lui Rednic, încheindu-și deplasarea cu scorul de 3-3. Nucă tare pare a fi această formație daco-maghiară! *Pe o mocirlă mai abitir decât aia în care se scaldă hipopotamii, la Voluntari, nepoții lui Sucă nu au reușit să le vâre pe gât prazul otrăvit cu care veniseră pregătiți de la Craiova.
Dimpotrivă, această a cincea remiză consecutivă a oltenilor (partida s-a încheiat cu scorul de 1-1) a avut efect… letal asupra lui Corneliu Papură, demis la finalul meciului. De consemnat ar mai fi minunea că Ivan a izbutit, în sfârșit, să înscrie, el aducând egalarea. *La Clinceni, tot pe zloată, echipa lui Poenaru, înotând mai eficient prin noroi, a reușit să-i întreacă pe plăieșii lui Croitoru cu scorul de 2-1. Cum mingea la golul al doilea al ilfovenilor s-a strecurat printre picioarele portarului Hankic, sugerez antrenorului său să-l transfere la unul dintre blocurile orașului, unde împricinatul poate dormi în cabina de la poartă fără să-l deranjeze careva! *Miercuri seară, pe Pancu l-a lovit din nou ghinionul, pierzând meciul cu UTA în minutele de prelungire, 92 și 94, după ce Poli Iași a condus cu 1-0 încă din minutul 9! Şi lui șefii clubului i-au pus bagajele la ușă, asemenea lui Papură! Ei, asta-i soarta antrenorilor urmăriți de nenoroc! *Pe stadionul din Tei, „câinii roșii” au reușit, ajutați „la vedere” de arbitrul Bârsan să câștige cu 2-1 jocul cu Gaz Metan. Cum bucureștenii sunt cu un picior în groapă, cele trei puncte primite de la „fluierarul” central seamănă cu o mană cerească! *Ultima partidă a etapei s-a jucat la Cluj, între elevii lui Edi Iordănescu și Astra. Cum giurgiuvenii fuseseră sugușați, deunăzi, de Sepsi cu 4-0, toată suflarea microbistă îi vedea pe alde Budescu pe năsălie! Dar n-a fost așa, fiindcă Deac și ai săi abia-abia au scos, în Gruia, un egal (1-1), năruindu-i speranțele fiului lui Tata Puiu de a se cocoța pe primul loc!
@ Dacă sunteți de părere că despre calitatea actuală presei se poate spune că reflectă faptul că au fost vremuri când nu se găsea hârtie igienică , hârtie de împachetat , alte oferte de hârtie, chiar pe toate drumurile, articole precum cele ale lui Eugen Barbu, Fănuș Neagu, Ioan Chirilă, Adrian Păunescu, CV Tudor, PM Băcanu, nemaifiind în presa actuală, aceasta, presa actuală, culegând, probabil , „beneficiile” felului cum era folosită anterior presa scrisă după ce era citită, „beneficii” obținute însă cu o ofertă mai diversificată însă de o calitate probabil sub cea din vremurile când scriau cei anterior amintiți, ?
Nene, nu înțelege nimeni ce ai vrut să scrii!!!Aoleu!!
@ Sunteți de părere că ANAD funcționând cu fonduri guvernamentale , la care numirile se fac politic, ar putea fi o instituție folosită în scop politic, ?
@ Dacă sunteți de părere că la ANAD , prin unele decizii, s-au comis abuzuri cu aspecte politice, care ar putea avea printre cauze chiar și consumul de Viagra sau alte substanțe asemănătoare, folosite în societate, care are putea influența și deciziile de la ANAD, o instituție la care se fac numiri politice și care beneficiază de finanțări din bani publici, ? Remarcați și faptul că actualul președinte al ANAD, Cristian Balaj este unul dintre arbitri de fotbal care făcea dese referiri la consumul de Viagra în perioada când presta activitatea de arbitru și era invitat la „tok-show-uri TV”, ?
@ Sunteți de părere și că ANAD ar trebui să fie o organizație finanțată exclusiv din surse independente, cotizații ale cluburilor și sportivilor și finanțări ale organizațiilor sportive internaționale ale sporturilor, pentru a asigura independența deciziilor de la ANAD de interesele politice guvernamentale, ?
& Ion și Gheorghe frații lui Păcală și personaje ale altor bancuri au reuși în capitalismul românesc, integrat capitalismului internațional, să fie lideri de succes ai capitalismului românesc și personaje cu influență internațională, cu recunoaștere și apreciați în lumea afacerilor internaționale , ? Deci ați remarcat români că Ion Și Gheorghe, personaje ale poveștilor cu Păcală și personaje de bancuri, au avut nevoie doar de niște condiții concurențiale egale cu alți competitori pentru a se face remarcați și a ajunge printre liderii de succes ai capitalismului internațional, ? Probabil că vă imaginați și că acest personaje, secundare oarecum, din poveștile despre Păcală și din bancuri ar putea fi și Ion Țiriac și Gheorghe Becali, ?