Treziti din pumnii primiti in ultimele jocuri, berbecutii lui Becali au sarit, in meciul cu imberbii lui Gica Hagi, stanoaga ce-i tinea pe batatura umilintei, reusind „la pas” sa castige cu 3-0, rezultat care le-a redat puterea sa mai creada in minunile Sfantului Sisoe. Este, fara indoiala, o isprava victoria lui Reghecampf, dar daca scotocim prin statele de plata ale celor de la Viitorul, si le comparam cu ale fotbalistilor de la FCSB, ne loveste ameteala, diferenta fiind ca de la cer la pamant! 
Dar, oricum, bucurestenii au mai agonisit trei puncte, care ii fac sa-si croiasca tot felul de visuri, unul mai iluzoriu decat altul, caci, fie vorba intre noi, nadejdea lor este similara cu a spanului ispitit de speranta ca o sa-i creasca barba! Din pacate, Steaua a irosit posibilitatea de a castiga campionatul, iar in plus a mai dat cu bata-n balta ratand si Cupa, fiind eliminata de Dinamo in semifinalele acestei competitii! Ce s-o alege de laudarosul Laurentiu Reghecampf este greu de ghicit, tinand cont de zvacnirile de orgoliu ale lui Gigi, posesorul „palatului” din coasta guvernului, care sare de la una la alta cand nici nu te gandesti. Iar daca mai socotim ca latifundiarul din Pipera a cam pus ochii pe Edi, baiatul lui Tata Puiu, nu mare ne va fi mirarea daca romanul cu jumate de nume nemtesc isi va lua tagarta si o va porni pe alte meleaguri. Cert este ca fotbalistii adunati la trilurile trompetei strunite de iubitul sot al doamnei Anamaria Prodan nu reusesc sa se acordeze, cantand de destule ori disonant. Pacat de banii aruncati de nabadaiosul finantator, care, trezit si el din pumnii insuccesului, ameninta cu insolventa si cu retragerea din fotbal, aceasta afacere ce i-a adus notorietate, dar si destule belele! Cat despre Hagi, invinsul Stelei de vineri seara, se spune ca va lasa totul balta si va lua drumul Rusiei ori al Turciei, locuri unde e cerut cu insistenta. Ar fi pacat ca o formatie tanara si frumoasa precum Viitorul sa ajunga pe cale de a se imprastia, dar vina nu o poarta machedonul, ci lipsa de experienta a elevilor sai si, de ce sa nu fim sinceri, dragutii de arbitri care i-au cam tocat echipa cu o multime de decizii eronate! Dar asta-i fotbalul, nebunia mondiala din care nu lipsesc nedreptatile, tradarile si blazarea! Pana una-alta, noi suntem cu privirile pe echipa sturlubaticului Marius Sumudica, omul cu inima de rapidist, dar care consuma peste din apele Dunarii, si nu din Dambovita. Surghiunitul Sumi, cu priceperea lui si cu o trupa de invidiat, bate cu ciocanul in poarta curtii unde fierbe mustul campionatului. El, Sumudica, viseaza noaptea un pocal plin cu vin in care inoata medalii de aur!