Într-o seară de vineri (cam neagră!), la Hamburg, în asistența a 25.000 de spectatori nemascați împotriva Covid-19, trupa lui Rădoi a fost călcată de șenila teutonă, după ce, pentru un timp, reușise cumva să o defecteze, grație golului înscris de micul machedon Ianis Hagi. Acest băiat care îi seamănă tot mai mult tatălui său ‒ la fotbal, nu fizic ‒, în minutul 9, a driblat scurt doi adversari și, precum Gică altădată, a trimis apoi cu șpițul o torpilă în plasa portarului „barcelonez” Ter Stegen.
Această neașteptată ispravă a născut stupoare în tabăra urmașilor teutonilor, care, puțin împăunați de blazonul purtat („ornat” cu patru titluri mondiale!), o luaseră „langsam”, crezând că alde Pușcaș vor fi niște victime sigure. Şi era cât pe ce să li se ofere un… prinos, în minutul 5, moment de cumpănă descurajantă pentru tabăra noastră, atunci când arbitrul, „ienicerul” Cuneyt Çakir, a arătat cu insistență puncul cu var din fața porții lui Niță, motivând că Burcă l-ar fi faultat în careu pe Werner! Numai că invenția secolului, adulată de unii și contestată de alții, VAR, i-a schimbat „convingerea” turcului, decizie ce le-a adus o explozie de curaj alor noștri, care s-au mobilizat și, cum consemnam mai sus, au înscris, după câteva minute, golul speranței. Dar, văzându-se conduși pe glia proprie, brusc nemții s-au înfuriat și au turat motoarele panzerului în forță, dând năvală cu tot batalionul peste adversari și punând la cale o mulțime de canonade inițiate de Reus, Gnabry și Sane.
Dar degeaba! Băieții lui Mirel Rădoi s-au apărat ca sovieticii la Stalingrad și au reușit să mențină tabela neschimbată, retrăgându-se la pauză cu scorul de 1-0, chit că adversarii realizaseră o posesie de pomină: 74 la sută! În repriza a doua, școliții noului antrenor Hans Flick atacă întruna, cu și mai multă insistență, și izbutesc să egaleze în minutul 52, prin excelentul Gnabry. Apoi joaca de-a șoarecele și pisica se ține lanț, dar din când în când Pușcaș, Hagi și Stanciu ajung în situații de gol, însă, din păcate, se precipită, iar încercările lor eșuează (precum statul român în pandemie, ca să-l cităm pe distinsul nostru președinte ce poartă același nume ca atacantul echipei germane, Werner). Totuși, o vreme baricada mioritică a rezistat cu succes, ca în ’89 la Intercontinental, însă doar până în minutul 80, când Thomas Muller, intrat pe gazon de puțin timp, înscrie golul victoriei (2-1).
Nu vreau să fac pe specialistul în ale fotbalului, cum procedează cohorte întregi de chibiți-sfătuitori, dar am văzut că pe atacantul bavarez, la faza aceea, nu l-a marcat nimeni. Or, lăsat liber, fotbalistul lui Bayern Munchen n-a avut altceva de făcut decât să scuture de păianjeni plasa lui Niță, care, altfel, s-a dovedit, în câteva situații, un portar de excepție! Și, cu acest episod, șenila teutonă ne-a mai călcat o dată, „tricolorii” nereușind, în toată istoria lor, în vreun meci oficial, să-i distrugă sofisticatul angrenaj! A rămas de poveste doar amicalul din 2004, încheiat cu astronomicul scor de 5-1 pentru naționala României! Totuși, în pofida faptului că selecționata noastră a pierdut acest meci, cum de altfel, cunoscând performanțele lotului german, era de așteptat, consider că elevii lui Rădoi au jucat cu dăruire, cu mult curaj, iar cu oleacă de noroc Pușcaș, Stanciu, Hagi et company ar fi putut obține un rezultat de egalitate, chiar dacă acesta nu ar fi reflectat tocmai exact balanța valorică. Întreaga echipă merită apreciată, dar mie în mod deosebit mi-au plăcut portarul Niță, Chiricheș, un adevărat tată al careului, daco-maghiarul A. Rus și Hagi junior.
Cât despre Mirel Rădoi, el a alcătuit un angrenaj care funcționează, insuflându-le tinerilor jucători multă ambiție. Felicitări! Deocamdată România ocupă doar locul al patrulea în Grupa J de calificare la Campionatul Mondial 2022, dar evoluția bună a „tricolorilor” împotriva Germaniei ne oferă un pic de optimism privind meciurile următoare, cu Armenia, Islanda și Liechtenstein. Pentru a ne califica, de pe locul secund, avem nevoie de victorii în toate aceste trei partide, altfel jocul rezultatelor obținute de celelalte pretendente ne va stabili drumul.
P.S. Din păcate, această cronică merge la tipar luni la prânz, așa că nu am putut consemna rezultatul meciului cu Armenia, care s-a disputat luni seară. Sper ca Zeița Fortuna să ne zâmbească!
La ce campionat avem și lipsa centrelor de copii (2-3 antrenamente/săptămână cu plată sînt zero barat) nu o să avem echipă curînd.
Urît, foarte urît îmbătrînește conaționalul, pe jumătate, a lui Mădălin Voicu. Lucescu dă de-nțeles că tebuie africani la națională.
Că africanii ar fi mai buni sportivi este o simplă poveste, este reclamă mascată la invazia Europei.
Maestre, comparatia cu Stalingrad este geniala, insa n-ati punctat (din pudoare sant convins), ca in luptele mentionate, doar linia intai de combatanti avea arsenalul de lupta complect, ceilalti aveau doar gloante si dorinta, Asa e si in echipa noastra de fotbal, doar 2 sau 3 au tot „arsenalul” necesar unei astfel de confruntari, ceilalti se aliniaza in urma lor, fiecare cu ce l-a dotat natura, unii doar cu dorinta. Nu-i suficient, dar vina nu o poarta doar EI.
& Rădoi a anunțat chiar înainte de parcticiparea la Olimpiadă că nu va mai continua la echipa națională ca selecționer după încheierea meciurilor de calificare la Cuoa Mondială, ?
Sunteți de părere că aceia ce nu au înțeles ceea ce a intenționat să spună selecționerul Rădoi nu consideră afirmațiile acestuia viabile și consideră că selecționerul Rădoi ar putea avea și un caracter modelabil după opiniile celor care îi critică deciziile, deci că nu ar fi o persoană ale cărei afirmații și decizii să fie și credibile și care să arate tenacitate, contestatarii deciziilor lui Rădoi încercând să îl convingă să li se alăture, ?
Corectură,
,,Rădoi a anunțat chiar înainte de parcticiparea la Olimpiadă că nu va mai continua la echipa națională ca selecționer după încheierea meciurilor de calificare la Cupa Mondială, ?” , ?
& Nicolae Dică selecționer în eventualitatea unor meciuri de baraj, la acele meciuri, ?