Discutând despre blat, nu este de data aceasta vorba despre foaia din cocă pentru tort ori de placa de la bucătărie, și nu o să mă leg nici de blatul practicat uneori în meciurile de fotbal, ci mă refer la un alt înțeles al cuvântului, acela de a… eluda anumite obligații, tacit, pe ascuns, mimând legalitatea.
După ce, în urmă cu câteva luni, CCR i-a interzis lui Călin Georgescu să își continue lupta pentru câștigarea jilțului de la Cotroceni, mergând pe blat în privința motivelor care au dus la sacrificarea respectivului candidat, iată că acum aceiași oameni ascunși sub robe au luat hotărârea ca Declarațiile de avere și interese ale parlamentarilor, magistraților, miniștrilor și ale altor conțopiști agățați ca turița de cei de la putere să nu mai fie publice, ci doar trimise instituției abilitate: ANI (Agenția Națională de Integritate). Aceste declarații cu starea materială a respectivilor demnitari, dând dreptul presei și, până la urmă, cetățenilor să afle ce averi dețin semnatarii, precum și proveniența bunurilor, constituiau o informare „la vedere” privind cât de săraci ori bogați sunt cei de la putere, de fapt un con de transparență specifică democrației. Cum țara noastră se identifică a fi în plină democrație, iată că această măsură contrazice flagrant conceptul, îndreptându-ne, mai degrabă, spre oligarhie! O oligarhie a celor foarte bogați, așa cum sunt și domnii „judecători” de la CCR! Așadar, deghizați în satrapi, decidenții de la mult-hulita Curte Constituțională au strecurat cu dibăcie o hotărâre al cărei scop – motivează ei de această dată – ar fi acela „de a nu se încălca dreptul la viață privată și protecția datelor personale”!
Doar că… ingerința incriminată vehement pare că îi „atacă” mai tare și mai tare chiar pe cei nouă judecători, numiți pe nouă ani, a căror stare materială are darul de a uimi ochiul neavizat al unui plebeian slujbaș de rând. Și, ca să dăm doar două exemple, luăm la citit o parte din Declarația de avere, deocamdată publică, a președintelui CCR, mult-onoratul Marian Enache. Dânsul are cinci terenuri intravilane prin Ploiești și Ilfov, două apartamente, o mașină și 473.298 de lei de la CCR, 82.890 de la Camera Deputaților și 679.800 de la Casa de pensii, plus veniturile soției și din alte surse! Dacă adaug că personajul se va pensiona pe 11 iunie și va primi o pensie lunară de 102.800 lei, fac socoteala că domnul Enache va înota în bani! Al doilea exemplu, doamna Livia Stanciu, care îl depășește pe șeful său, primind 1.800.000 lei pe an salariu de la CCR și pensie lunară de 150.000 de lei! Păi, atunci se înțelege de ce acești privilegiați vor să schimbe legea, spre a nu mai afla „prostimea” ‒ „pleava”, cum i-au numit globaliștii pe votanții lui Simion și ai lui Georgescu ‒ de cum se scaldă ei în venituri. Ṣi le iese! Bineînțeles, făcând blat cu politicienii de la putere, care i-au numit și îi mențin în acele scaune călduțe, de unde emană tot soiul de decizii ce nu pot fi contrazise ori anulate nici de… Dumnezeu! Cum cei nouă „magnifici” au hotărât ca veniturile soților să nu se mai declare, ca până acum, primul beneficiar este nimeni altul decât președintele Nicușor, căci el nu va trebui să facă publice veniturile concubinei (pardon, „partenerei de viață”, cum i se spune la televizor), vasluianca Mirabela Grădinaru, despre care se vorbește prin târg că ar deține patru apartamente de lux în zona de Nord a Bucureștiului, precum și venituri lunare de 10.000 de euro la Fabrica Renault. Bravo, fraților, ascundeți și încurajați pe cât puteți corupția!
*Sâmbătă seară, la Munchen, s-a jucat finala Champions League, și nu a fost niciun blat, s-a muncit de-adevăratelea, cinstit și la vedere. Protagoniste au fost PSG, calificată în finală în detrimentul formației FC Liverpool, și Inter Milano, prezentă în lupta pentru desemnarea campioanei Europei după două meciuri de-a dreptul nebune cu Barcelona. Partida s-a evidențiat prin calitatea deosebită a jocului prestat, iar meritul revine, aproape în exclusivitate, fotbaliștilor de la PSG. Printr-o dăruire de excepție, aplicând un presing agresiv pe tot terenul și realizând combinații rapide, unele de-a dreptul uluitoare, echipa franceză a obținut victoria cu scorul de 5-0, rezultat care nu-mi amintesc să se mai fi înregistrat la vreo finală a Cupei Campionilor Europeni! Italienii, în schimb, n-au reușit mare lucru, ei fiind depășiți în permanență de trupa condusă de Luis Enrique; au jucat bătrânește, fără orizont, cu multe mingi trimise la adversar și cu o neinspirată așezare în teren. Golurile francezilor au fost spectaculoase, marcatorii fiind Hakimi (minutul 12), Doue (minutele 20 și 64), Kvaratskhelia (minutul 73) și Mayulu (minutul 87). Partida a fost condusă la centru de Istvan Kovacs, care nu a avut de furcă mai deloc cu jucătorii, întrucât „combatanții” nu prea s-au cotonogit. Cu toate astea, insul cu fluierul nu s-a lăsat până nu și-a dat în petic, astfel că, dorind probabil să iasă în evidență în fața celor câteva zeci de mii de spectatori, în minutul 56 a traversat împăunat terenul spre banca milanezilor pentru a-i arăta cartonașul galben antrenorului Simone Inzaghi, pedepsind o reacție destul de reținută (doar a gesticulat) la o fază în care arbitrul luase o decizie greșită. Drept concluzie, se poate spune despre meciul finalei că fotbaliștii de la PSG au fost magnifici, iar cei de la Inter nu au jucat… mai nimic, fiind de-a dreptul umiliți, prin scor și calitatea jocului, de adversarii lor!
