Pe stadionul din Ploiesti, pe o vreme de vis, s-a jucat ultimul act al Cupei Romaniei. Cele doua finaliste, Astra din Giurgiu si Viitorul din Ovidiu, au oferit miilor de spectatori un fotbal spectaculos, destul de indarjit pe alocuri, cu trei goluri si o eliminare.
In prima repriza, mingea a fost mai mereu in picioarele pustilor scoliti de „Regele” Gica Hagi, vreme in care giurgiuvenii s-au zobit sa lege cumva jocul. Dupa incursiunile lui Dragus si ale celorlalti constanteni, era de crezut ca ei ii vor infunda cateva mingi in plasa portarului Lazar. Numai ca nu s-a intamplat asa, fiindca unul dintre contraatacurile dunarenilor, in minutul 41, a fost oprit prin fault, iar Alibec, din lovitura libera, a trimis o torpila, de la vreo douazeci de metri, direct in poarta nefericitului Cojocaru. Este 1-0, si peste putine minute echipele se retrag la cabine, pentru odihna, inca o lectie tactica pe genunchi, cafea si mustruluieli! Incepe repriza secunda, in care simbriasii lui Ioan Niculae se avanta mai des in careul adversarilor, au chiar vreo cateva actiuni periculoase, dar nu reusesc sa-si mareasca avantajul. Antrenorii purced la schimbari, una dintre ele fiind cauzata de accidentarea lui Alibec, situatie care-i dezavantajeaza pe cei de la Astra, inaintarea lor incepand, prin lipsa lui Denis, sa schioapete. Se joaca in forta, cu mingi lungi, curse pe extreme, dar scorul pare batut in cuie. Totusi, in minutul 76, Virgil Ghita, printr-o lovitura de cap, izbuteste sa inscrie. Giurgiuvenii, afectati de golul egalizator, pierd din prospetime, dar spre sfarsitul celor nouazeci de minute au cateva zvacniri, in urma carora ar fi putut introduce balonul in poarta, dar ele raman nefructificate. Se ajunge la prelungiri. In pofida faptului ca Astra are in teren doar zece oameni, prin eliminarea in minutul 81 a ciocolatiului Romario Pires, pentru cumularea a doua cartonase galbene, elevii lui Costel Enache par, initial, mai determinati, ei pornind cateva contraatacuri care-i surprind pe constanteni. Rezultatul se afla pe muchie de cutit, se joaca pe contre si cu mingi lungi, doar-doar s-o intampla ceva! Incet-incet, alde Ianis Hagi pun stapanire pe joc, ataca in tromba, reusesc multe faze spectaculoase, dar Astra se apara cu cinci fundasi. Si iata ca, in minutul 105 al partidei, „batranul” brazilian, naturalizat la noi, Eric de Oliveira se afla acolo unde trebuie si inscrie (2-1), aducand sperante in sufletul lui Gica Hagi. In repriza a doua a prelungirilor, giurgiuvenii se reped cu toata echipa (ciumpavita) in terenul celor de la Viitorul, au doua ocazii mari cat roata carului, dar toata stradania ramane de-a surda; meciul se incheie cu scorul de 2-1 pentru pustii din Ovidiu, care primesc Cupa lacrimand de fericire. Dar cel care a plans cu adevarat, in hohote, dupa aceasta victorie a fost Eric, el declarand ca asteapta de doisprezece ani un asemenea eveniment innobilat cu un trofeu! Ar mai fi de spus ca arbitrul Radu Petrescu nu s-a achitat in totalitate de sarcina grea de a conduce un meci de finala de Cupa. El a comis destule greseli, ce-i drept, majoritatea minore ‒ foarte grava fiind eliminarea incorecta a lui Pires, caci primul cartonas galben acordat acestuia nu a avut motiv real, deoarece la faza cu pricina nu a fost fault! Pai, nu e bine, domnule Petrescu, intrucat altminteri… putea fi… altfel! O mentiune in plus trebuie acordata jucatorului Virgil Ghita, care, in afara golului egalizator, a salvat echipa de la un posibil dezastru, reusind sa respinga de pe linia portii mingea trimisa de Bègue! Gica Hagi, devenit Regele de… Cupa, mi s-a parut in al noualea cer. Radia de fericire pentru acest trofeu castigat, insa mai cu seama pentru izbanda carlanilor sai! Felicitari tuturor!
P.S. Tot sambata seara, dar mai aproape de crucea noptii, la Sevilla, s-a disputat si Cupa Spaniei (numita Copa del Rey). Cele doua echipe finaliste, Barcelona si Valencia, au oferit un spectacol agreabil, meritul principal apartinand adversarei catalanilor. Valencia a evoluat pragmatic si curajos, reusind sa castige cu scorul de 2-1 disputa cu trupa catalana, care a aratat ca un fel de adunatura dezlanata, mizand totul pe talentul ori… norocul lui Messi. Acesta a marcat golul chinuit al echipei sale, caci per total elevii lui Valverde au jucat de parca aveau un sac pe cap! Iata ca se mai intampla ca si „corifeii” sa o ia pe… cocoasa!
