După cum bine știu toți microbiștii, săptămâna trecută s-a disputat partida Farul-Sepsi, încheiată cu victoria constănțenilor, scor 1-0. Am privit meciul la televizor și am convingerea că izbânda fotbaliștilor de la malul mării a fost meritată, ei practicând un joc avântat, aerisit, cu infiltrări spectaculoase în „cazemata” construită de Leo Grozavu cu scopul de a-și apăra trupa de valurile furtunoase ale marinarilor făr-de-vapor conduși de machedonul Gică Hagi.
Numai că, deși meciul a fost mai mult decât agreabil, atmosfera sportivă a fost boțită de o parte din fanii dobrogeni care și-au dat arama pe față scandând tot soiul de expresii și lozinci ce i-au deranjat peste măsură pe unii jucători din Sfântu Gheorghe. Scandările de felul „Afară, afară cu ungurii din țară”, ca și seria de cimilituri necuprinse în dicționare, unele conținând referiri nedelicate la diverse zone anatomice, sunt desigur blamabile. Doar că a porni un lung șir de acuze la adresa echipei adverse, sub amenințarea de retragere din campionat, invocând acele strigăte scăpate din piepturile unor suporteri încinși de patima fotbalului, plângând cu sughițuri precum sugarul care n-a primit țâța plină de lapte matern, este totuși exagerat. Absolut de acord că nu-i plăcut să-ți paraziteze auzul tot felul de expresii și îndemnuri venite din tribunele eliberate, în sfârșit, de Covid, dar spectatorii de fotbal (ca și fotbaliștii, de altfel) nu sunt chiar toți absolvenți ai școlii de bune maniere! Prinși de flama pasiunii lor, suporterii folosesc orice metodă de intimidare a adversarilor spre a-și ajuta favoriții. Şi asta nu doar la noi, ci oriunde pe planetă. Mi se pare exagerat că cei de la Sepsi au încadrat toate aceste manifestări ca fiind xenofobe, un nivel de acuzare neobișnuit, amenințând că se retrag din campionat de nu primesc satisfacția unei pedepse exemplare, venită eventual și de la UEFA, unde s-a făcut plângere. Ce mare scofală poate fi că niște inși strigă la un fotbalist ce poartă numele Attila Hadnagy că este ungur, atâta vreme cât sportivul chiar este ungur?! Și atunci, care xenofobie?
Îmi amintesc de jocul dintre „tricolorii” noștri și Franța, contând pentru faza grupelor la Euro 2016, când din tribunele stadionului din Paris se striga: „Țiganii, țiganii”! Și? Și nimic! Ai noștri și-au văzut de joc, pe care l-au pierdut pe drept cu 2-1, și nu din pricina celor strigate de suporterii francezi, ci fiindcă atât s-a putut! Trebuie să recunosc, cu oarece jenă, că și noi românașii aflați la meci le-am răspuns cu niscai vorbe deocheate, dar… doar atât! Mi se pare că în ultima vreme s-a ajuns la o exagerare în toată lumea privind referirile la naționalitatea ori culoarea pielii cuiva. Iar la fotbal, uneori se încearcă o înșelare a adevărului, unii antrenori și jucători plângându-se că au pierdut meciul din cauza scandărilor, și nu din pricina lor, fiindcă n-au pus mai acătării osul la treabă! Pe de altă parte, cred că ar trebui mai multă rigoare și intransigență pentru a-i împiedica (și pedepsi) pe cei care aruncă în teren petarde ori obiecte ce pot leza jucătorii. În astfel de situație trebuie intervenit cu promptitudine, se poate întrerupe partida, chiar suspenda terenul, și nu iscat un adevărat proces pentru lamentările unor… plângăcioși! „Dacă nu mai suportă ce e în tribune, atunci să nu mai facă sport de performanță!”, a fost mesajul de fotbalist cu experiență al lui Gică Popescu.
Şi tot fostul căpitan al Barcelonei a concluzionat: „Fotbalul e pentru bărbați, iar copilăriile celor de la Sepsi nu conving pe nimeni”. Păi, cam așa este! S-o lăsăm mai moale cu xenofobia în fotbal, ba chiar și în alte sporturi, fiindcă fanul trăiește clipe emoționante, și în febra atașamentului la echipa favorită limbajul lui accesează zone… „folclorice” uitate după meci. Asta nu însemnează că este xenofob (DEX: „care manifestă dispreț, ură față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare”), ci doar gureș! Păi?! *Vineri, în etapa a cincea, trupa lui Șumudică a izbutit să învingă Farul cu scorul de 1-0, după două reprize diferite: prima cu atacuri tumultuoase ale clujenilor, a doua cu accente lento-lenevoase din partea acelorași! Deh, de-ale lui Șumi! Cu această ispravă CFR-ul s-a așezat confortabil pe primul loc al clasamentului.
*Sâmbătă, au ieșit la rampă cele două craiovene; echipa condusă de Mutu a întâlnit Chindia (0-0), iar cea școlită de Reghecampf a pierdut cu 1-0 meciul cu UTA. *Duminică seară, Rapidulețul s-a ciocnit de simbriașii lui Becali. Jocul a fost așteptat de fani cu ardoarea însetatului aflat în deșert fără apă, tânjind după o oază. Cam 35.000 de împătimiți au dat buzna în tribunele Arenei din Vergului, înarmați cu petarde, sticle, brichete voiajoare, ciomege și alte obiecte ofensive. Ei au reușit să creeze un vacarm de nedescris și o dispută verbală tipic giuleșteană. După aspectul jocului s-a văzut cum cele două competitoare și fanii lor au dat o mai mare importanță orgoliilor decât punctelor puse în joc! Prin mulțimea de cotonogeli asortate cu o bătaie ca la cârciuma „Șapte păcate”, ambele trupe au izbutit totuși să ofere un spectacol relativ interesant, încheiat cu scorul de 1-0 în favoarea rapidiștilor. Giuleștenii au primit cadou golul de la ghinionistul fundaș Vinicius, de care mingea s-a lovit ca de colțul mesei și a intrat în poarta lui Vlad. Cu această ispravă, echipa fostului benzinar Mihai Iosif a rămas neînvinsă de cinci etape, acumulând 13 puncte și neprimind niciun gol! Ceea ce nu-i de colea! Cât despre FCSB, doar fum, ca după petardele aruncate de suporterii acarilor de sub Podul Grant!