Mai zilele trecute, la București, s-a… consumat Congresul PSD, care a avut ca țintă alegerea președintelui și a subalternilor săi direcți. Ca în timpul lui Ceaușescu, și la această mare adunare, întrunită spre a-și vota Întâiul Membru, pe lista propunerilor nu a figurat decât un singur candidat, și anume infatuatul Sorin Grindeanu ‒ interimar, de ceva vreme, ca urmare a părăsirii pe fugă a înaltei funcții de către buzoianul Ciolacu.
În hala aia de credeai că te afli în depoul de tramvaie din Bucureștii Noi, în prezența a… jdemii de delegați și a câtorva invitați, dintre care nu au lipsit Adrian Năstase, Victor Ponta și Mircea Geoană, o cohortă de… dregători-vorbitori a chinuit microfonul aflat pe imensa scenă improvizată, dându-se de ceasul petrecaniei cu gândul să scoată partidul… la vopsea! Ascultându-l pe Grindeanu și închizând ochii, mai-mai să crezi că în curând câinii scăpați din lasourile celor de la ecarisaj vor umbla cu covrigi în coadă, iar albinele hrănite din flora mioritică vor putea produce atâta miere încât străzile vor fi inundate cu minunatul aliment ecologic! Las’ că, de la tribuna înaltă și ea, fosta președintă a tineretului în partidul lui Vadim, acum PSD-istă și primăriță a urbei unde zaibărul curge pe rosturile din marginea trotuarelor, a rostit cu mândrie un laudatio, enumerând lucrurile minunate făptuite de partidul său când s-a aflat la putere! Un vecin, care are mereu televizorul stricat, aflat la mine în vizită de vizionare, m-a întrebat cu o naivitate dezarmantă: „Dacă e așa cum zice păpușica aia, oare de ce lumea nu i-a votat in corpore?”. Ca partidul să fie cât mai… solid, Congresul a ales douăzeci de vicepreședinți și cinci prim-vicepreședinți, strategie de potolire, prin atribuiri de funcții, a celor agitați de valurile nemulțumirii. Cum înaintea grandiosului eveniment au dispărut în ceață cei câțiva care doreau să candideze la funcția de președinte, mulțimea de delegați, unii veniți tocmai de unde se agață harta în cui, l-a votat democratic pe unicul, singurul, irepetabilul Grindeanu! Că altul de unde?! După multe ore de false satisfacții politice, Congresul cu pricina a sugerat, prin ce ne-a promis, că „pesede, pesede, viitorul țării e”! Ca pe vremea lui Nea Nicu! Puternic lovit în aripă prin demisia din funcția de premier, buzoianul Marcel Ciolacu, atras de aroma covrigilor din orașul natal și nedorind să adaste în fotoliul de pensionar, și-a anunțat candidatura la șefia Consiliului Județean. Pleacă ai noștri, vin ai noștri!
*La Zenica, echipa lui Mircea Lucescu a pierdut stânjenitor, cu scorul de 3-1, meciul cu Bosnia și Herțegovina, din penultima etapă a grupei de calificare la Turneul final al Campionatul Mondial, din 2026, care se va desfășura în SUA, Mexic și Canada. Meciul a început promițător pentru echipa noastră, care a și marcat în minutul 17, prin Bîrligea. Faza a fost demnă de lăudat: Chipciu i-a pasat lui Mihăilă, acesta a alergat cu mingea la picior talonat de doi apărători bosniaci, și în pofida marcajului advers impetuosul jucător a izbutit să trimită excelent balonul către Bîrligea care, printr-o scăriță, a înscris. În continuare, „tricolorii” joacă bine, Man retează însă două ocazii, prima dintre ele fiind „rezolvată” cu un șut ce ar fi fost bun la rugbi, gazdele evidențiindu-se mai ales prin câteva faulturi grosolane, urmate de cartonașe galbene. Se intră la cabine cu scorul de 1-0, în avantajul României. În partea a doua, elevii lui Sergej Barbarez se avântă spre poarta lui Ionuț Radu, și în minutul 49 reușesc să egaleze, la o mică înghesuială, prin Dzeko.
În minutul 68, abia intrat pe teren (în locul lui Bîrligea), Drăguș comite un fault care îi dă ocazia arbitrului să-i arate direct cartonașul roșu. „Fluiericiul” englez s-a grăbit tare cu sancțiunea atât de drastică (neținând cont că jucătorul bosniac a venit din spate), promptitudine ce nu s-a manifestat când Marius Marin a zăcut însângerat minute în șir pe gazon, „killer”-ul său, Tabakovic, nefiind deranjat nici măcar cu un cartonaș galben! Simțindu-se pe val, cu un public ce îi încurajează frenetic scandând „Ţiganii, țiganii” și cu un arbitru surd, bosniacii se străduiesc să se impună, ceea ce se și întâmplă, ei înscriind golul al doilea în minutul 80. Rămași în zece, fotbaliștii noștri nu mai reușesc decât rareori să ajungă în careul lui Vasilj. Ei nu mai au forța să pătrundă în arealul gazdelor, în schimb acestea o fac cu prisosință, iar în minutul 90+4 izbutesc să modifice tabela de marcaj la 3-1. Speranța ca România să ocupe locul secund în grupă, după acest insucces, s-a spulberat, așa că ne rămâne doar participarea, din postura de câștigătoare a grupei din Liga Națiunilor, la un meci de baraj, întâlnind, cum ne-o fi norocul, una dintre următoarele reprezentative: Italia, Turcia, Ucraina sau Polonia. Văleu! Dar deocamdată „naționala” se va confrunta cu San Marino, ciuca bătăilor, așa că mai probabil vom încheia glorios încă o campanie de (non)calificare!
*Cum necazul și frustrarea nu fac bine nimănui, porția de excelență ne-a fost… servită generos, duminică seară, de Carlos Alcaraz și Jannik Sinner, protagoniștii finalei Turneului Campionilor la tenis. De această dată a învins sportivul italian (7-6, 7-5), aclamat la scenă deschisă de spectatorii aflați în Inalpi Arena din Torino. După ce anterior cu câteva zile Alcaraz a ridicat cupa oferită pentru locul întâi în clasamentul ATP, a venit rândul „secundului” Sinner să câștige trofeul Turneului Campionilor, pentru al doilea an consecutiv. Cei doi reprezintă tot ce are mai valoros tenisul actual, iar îmbrățișarea lor de la finalul partidei, unul primind felicitări, iar celălalt cuvinte de consolare, arată că rivalitatea sportivă nu exclude respectul, aprecierea, chiar prietenia.
