În urmă cu o săptămână, pe stadionul britanic Etihad, s-a disputat, în cadrul primei manșe din semifinalele Ligii Campionilor Europeni, meciul dintre Manchester City și Real Madrid. Două echipe cu blazon, conduse de niște titani, Pep Guardiola și Carlo Ancelotti. De când s-a inventat fotbalul, disputele între adversari au fost supravegheate, chiar și cele încinse în curtea școlii, de arbitri, ziși „cavaleri în negru” sau, mai pe limba celor din peluze, „fluierici”, niște pământeni ca și noi, dar cu ifose de dumnezei, schimbând adesea soarta unor partide. La meciul amintit a fost desemnat să conducă „ostilitățile” un asemenea „judecător” ales din mirificul nostru spațiu mioritic.
Mai-marii de la UEFA l-au nominalizat pe daco-maghiarul Istvan Kovacs, considerat de ei un arbitru bun, care a mai fost cu fluierul peste hotare, la diverse competiții, și de cele mai multe ori nu s-a făcut de baftă. De altfel, nici la această dispută nu a dat vreo ghelă, el ieșind basma curată după încrâncenarea din teren a celor două ambițioase combatante, așa că o parte din presa Bătrânului Continent, și de pe la noi, l-a lăudat cu decență, pe drept, atât cât trebuie, subliniindu-i calitățile și buna pregătire. Până aici, toate-s faine, vorba ardeleanului, numai că, iată, vreo câțiva lăudaci au întrecut măsura realității, ajungând, din motive mai puțin cunoscute dar bănuite, să-l ridice în slăvi pe Kovacs, afirmând despre el „că-i genial, sclipitor…” (Adrian Porumboiu), sau că „Istvan stă fizic cel mai bine dintre toți arbitrii Europei” (Radu Naum). Hai că-i tare! Te pomenești că distinsul editorialist care prestează la gazeta „de specialitate” i-a măsurat puterea cu dinamometrul, altfel de unde să știe că preopinentul îi are la degetul mic, privind căratul cu cârca ori la dat cu barosul, pe toți arbitrii de pe continentul nostru?!
Într-adevăr, Kovacs a avut o prestație bună la acel meci, sigură, cu câteva decizii curajoase, dar de la asta și până la… genial, sclipitor, cel mai forțos, mi se pare o flecăreală transformată, grație unui servilism autohton, în niște osanale fără acoperire, chiar penibile, pe care le auzeam în regimul trecut adresate știm noi cui! Lăudătorii respectivi ar fi trebuit să ia în calcul faptul că meciul a fost frumos, spectaculos, fără faulturi „la rupere”, fără trageri de timp, în care cei douăzeci și doi de fotbaliști au fost preocupați să vrăjească balonul doar cu gândul de a-l introduce în plasele agățate de cuiele porților din lemn fasonat. Lucru dovedit și de scorul partidei: 4-3 pentru englezi. Așadar, Kovacs nu a avut un meci greu de arbitrat, așa cum pățește uneori pe gazonul carpatin, când fotbaliștii noștri uită de minge și rostul ei, dovedindu-se mari specialiști în dispute, îmbrânceli, circăraie. Așa că s-o lăsăm mai ușor cu… laudele, că se pot lesne urca la cap, și aroganța nu face bine la om, comportament de care nu pare ferit nici Kovacs!
*Dar să-i dăm pace „genialului” arbitru (na, că m-am molipsit!) să se pregătească pentru Campionatul Mondial din deșerturile arabe, unde merită să fie trimis, ce se va desfășura prin oazele bogate dintre nisipuri, și să revenim cu picioarele… în mâlul dâmbovițean, la ofurile noastre! Vineri, târgoviștenii i-au așteptat cu flori pe Mutu și ai săi, cu gândul de a-i „îmbuna” un pic și de a le domoli impetuozitatea, arătată de rapidiști în vijelioasa cursă de șase victorii în tot atâtea etape de play-out. Și au reușit să le întrerupă seria, enervându-l pe Mutu, care, nemulțumit, a dat vina pe cele „trei linii” aranjate în calea lui de antrenorul Emil Săndoi. Scorul de 0-0 a pus sub semnul îndoielii convingerea clamată de giuleșteni: „Nu e pește ca stavridu’/ Nici echipă ca Rapidu’!”. *Tot vineri, arbitra de tușă Alexandra Apostu, la meciul Sepsi – Gaz Metan, fiind, probabil, cu gândul la mititeii ce sfârâie de sărbătoarea de 1 Mai, a anulat un gol valabil celor din Sfântu Gheorghe, privându-l pe Golofca de bucuria reușitei. Dânsa, din fericire, nu a fost lăudată în presă pentru felul în care „flutură” stegulețe la marginea terenului! Nu o îndemn să stea la cratiță, cum probabil ar face în asemenea situații Mitică din Bălcești, ci îi recomand să mai învețe de-ale arbitrajului! Apropo de echipa din Mediaș: se află ultima în clasament, cu… minus 37 de puncte! Văleleu!
*Sâmbătă, în Bănie a poposit trupa din Voluntari. După o dispută încrâncenată, oltenii reușiră să câștige cu 1-0, dar fu mare chin până izbutiră, fiindcă ai lui Pandele se lăsară greu. *Duminică, pe seară, sub Dealul Feleacului au acostat „marinarii” de la Farul Constanța. Timonierul Hagi a navigat la Cluj cu gânduri de corsar, doar-doar i-o scufunda pe „bursuci”! Și dacă arbitrul Radu Petrescu și unul dintre tușieri nu ar fi închis ochii, în minutul 27, la mingea trimisă de un constănțean în spațiul porții clujene, și scoasă de portarul Karlo Letica din spatele liniei dintre celor două bare (balonul a depășit marcajul cu aproape două palme), atunci, poate, nu am mai fi asistat la victoria ardelenilor cu 1-0, gol înscris, în minutul 66, de nou-intratul și necunoscutul Daniel Birligea. Iată, așadar, iarăși un furt ca la drumul mare, din care iese în pierdere, ca mai mereu, Gică Hagi, a cărui echipă a jucat bine, dar a fost înfrântă de fapt de doi hoțomani! Dacă mai punem la socoteală și faza din minutul 7, când goalkeeper-ul CFR-ului l-a faultat în spațiul său pe dobrogeanul Robert Moldoveanu, putem afirma că Farul trebuia să câștige cele trei puncte, nu să le piardă! Se vede treaba că fotbalul nostru nu se mai vindecă de furturi ori de incompetență, ambele girate cu multă emfază de Răzvan Burleanu și gașca lui. Aproape că nu mai există meci în care vreun „fluierici” sau tușier să nu betegească realitatea din teren! Păi, până când?!
