Vineri seară, tot românul a așteptat cu sufletul la gură să afle, mai abitir decât interesul stârnit de măsurile restrictive ale crizei decretate de cei care conduc țara într-o stare de orbenie, cum se va sfârși meciul de fotbal dintre selecționata noastră și cea a crescătorilor de elani din patria lui Moș Crăciun. La ceas de seară târzie, pe gazonul Stadionului Olimpic din Helsinki, dotat cu 30.000 de locuri în tribune, pe scaune făurite exclusiv din lemn, Edi Iordănescu și-a trimis echipa să-i înfrunte pe reprezentanții celor vreo șase milioane de finlandezi.
Fiul lui Tata Puiu încerca marea cu degetul, în dorința de a reuși o victorie, care ar fi putut scoate echipa din umilința ultimului loc al grupei a treia, din competiția Liga Națiunilor. Partida a pornit însă în defavoarea „tricolorilor”, care au primit încă din minutul 12, prin neglijența lui Marius Marin și Bancu, un gol marcat de Pukki, un jucător anunțat ca periculos de cei ce au prezentat trupa din țara iernilor grele. Reacția alor noștri s-a manifestat cumva, dar numai pe la mijlocul terenului, unde „tricolorii” au pasat uneori bine, însă fără vreun folos, chit că Sorescu și Rațiu au izbutit să lovească bara finlandeză cu „peticita” îndărătnică. În partea a doua a meciului, printr-o pasă perfectă a lui Sorescu spre Bancu, mingea a ajuns de la acesta la Tănase, care a împins-o scurt, trimițând-o în plasa lui Hradecky. Era minutul 52 (scor 1-1) și speranțele începuseră să mijească în mințile fotbaliștilor noștri și, desigur, în cea a lui Edi.
Dar degeaba, fiindcă nordicii au pornit la atacuri susținute, și dacă nu ratau o ocazie mare cât roata carului, și în plus dacă arbitrul spaniol Carlos del Cerro Grande nu se făcea că plouă la faultul din careul lui Radu, comis de Bancu asupra lui Alho, am fi plâns în pumni și mai cu obidă acum. Este drept însă că a existat și faza, cea mai frumoasă a meciului, încheiată cu șutul sănătos al proaspătului intrat Stanciu, care, din păcate, a trimis mingea un pic alături. De ar fi nimerit poarta gazdelor, aducând un scor favorabil, Edi ar fi fost tămâiat și, te pomenești, chiar venerat de cei care, după remiza obținută vineri seară, l-au cerut… afară! Totuși, cu tot amarul, trebuie spus că echipa noastră, de data asta, a avut o altă atitudine, una mai implicată, fotbaliștii punând osul mai hotărât la treabă, alergând fără menajamente și căutând soluții de a păstra mingea și de a o duce spre poarta adversă. Așadar, o rază de speranță! Sorescu și-a arătat disponibilitatea la efort, ajungând des în apropierea careului advers, Alibec, atât cât a jucat, a fost util, Tănase a marcat golul egalizator, Răzvan Marin a fost și el printre cei buni, la fel și tânărul fundaș Rus. Băieții au jucat mai cu aplomb decât în meciurile anterioare, dovedind dorință și dăruire.
Așadar, jocul lor arată ceva mai bine, și este de crezut că Edi Iordănescu va reuși, cât de cât, să alcătuiască o formație care să poată face față unor întâlniri internaționale. Dar, desigur, depinde și pe cine vor întâlni. Până una-alta, într-o grupă modestă, echipa noastră s-a luptat doar pentru evitarea ultimului loc! *Cu părere de rău, consemnez jalnica prestație a tinerilor „tricolori” U21, considerați viitorul fotbalului nostru, care într-un joc amical cu echipa Spaniei au pierdut lamentabil, cu scorul de 4-1! Așadar, cei din lotul U21, alcătuit din, repet, speranțele fotbalului românesc, Popa, Drăgușin, Racovițan, Screciu, Sefer, Octavian Popescu, Petrila, Markovic și alții, au fost făcuți jaloane de tinerii iberici! Aoleu! *Din păcate, din pricini editoriale, cronica de astăzi (trimisă redacției anterior începerii ultimei partide din grupă) nu cuprinde și comentarii legate de meciul de aseară, dintre România și Bosnia & Herțegovina. Dar, desigur, articolul de săptămâna viitoare va conține considerații și concluzii privind acest final de competiție.
P.S. M-am întristat, sâmbătă, văzând la o televiziune un fragment din bătaia înverșunată a foștilor soți Reghecampf. Mai mare rușiunea pentru fostul mare fotbalist și actual antrenor, cât și pentru neliniștita impresară, despre care nu cred că a primit o asemenea educație de la regretata sa mamă, distinsa artistă Ionela Prodan! Ce ți-e și cu gelozia asta, bat-o Domnul!
