Nu mai are balta pește!

Se pare că drăguța de criză, ce s-a abătut precum un uliu flămând peste globul pământesc, a băgat în corzi și fotbalul carpatin, care suflă din greu stârnind griji mari cât roata carului. O droaie de echipe au tras fermoarele tăștilor din care se cheltuiau uneori în neștire fișicuri de carboave pentru jucători, pentru terenuri, cantonamente și reclame, de asemenea pentru fani și destui chibiți prinși în generoasele stafuri. Finanțatorii încep și-și zbârcească generozitatea, iar fotbaliștii încep să-și caute de lucru pe la alte formații de peste hotare, în ciuda faptului că și pe-acolo câinii nu mai umblă cu covrigi în coadă, ci s-au pricopsit cu scurtarea ei, rămânând berci!

Dintre toate cluburile, cel mai pus pe economie s-a dovedit ăl de sub Dealul Feleacului, CFR, care, având datorii de 30 de milioane de euro, s-a hotărât să taie în carne vie în tot ce reprezintă costuri. Nesuferita economie, ardelenii au pornit-o renunțând la plecarea în cantonament prin țări străine, cum le era obiceiul, și totodată au decis să nu mai plătească salarii mari, așa cum o făceau până deunăzi. Dorind să imite comportamentul proverbialului avar Hagi Tudose, care a tăiat până și coada pisicii, o știe toată lumea, ca să nu dea năvală în casă aerul rece în timp de iarnă, finanțatorul și ai săi au închis toate robinetele din care curgeau bani în plus, astfel sperând, cât de cât, într-o redresare. Așa se face că salariile fotbaliștilor, unele de 35.000 de euro, s-au dus pe apa sâmbetei, și, începînd de zilele astea, nu vor mai depăși 15.000, iar suma respectivă nu se acordă la toată suflarea, ci pe ici pe colo! Cât despre achiziționarea de fotbaliști, conducerea de pe Someș s-a gândit s-o lase mai moale, readucându-l pe Sergiu Buș și așteptându-i pe Otele și Căbuz, tocmiți încă din primăvară. Fiindcă e lipsă de bani, iar „banii nu se fac așa/ stând în cârciumă și-a bea/ banii se fac la pădure/ din firez și din secure” ( cântec ardelenesc)! Se vede de la o poștă că lipsa de disponibilități financiare îi sperie pe toți cei care finanțează fotbalul.

Chiar dacă unii purced la unele achiziții mai costisitoare, o fac strângând totuși gura pungii. De bună seamă, Consiliile Locale din primării se zobesc să mai reducă din sumele acordate echipelor lor, căutând asociați care să le mai ușureze costurile, uneori dificil de asigurat, pentru cei care îi reprezintă cu sigla pe piept! Unele cluburi se străduiesc totuși să achiziționeze fotbaliști scumpi, dar, pe de altă parte, reduc salariile celorlalți jucătorilor din lot și nu se mai dedau la cheltuielile colaterale ce privesc reclama echipei. Foarte multe stafuri se reorganizeză în dorința de a reduce plățile, iar larghețea cu care organizau turnee amicale și alte deplasări au cam sugrumat-o. Dacă ne referim la Clubul Steaua, aflăm că, în sfârșit, conducerea militară s-a hotărât să-i schimbe forma de organizare, în scopul de a avea drept de promovare în liga profesionistă. Pentru asta poartă o serie de tratative cu câteva firme private, care se cam codesc atunci când vine vorba de sumele de finanțare și, mai cu seamă, când urmează să se decidă cine ar urma să dețină controlul! Nu de alta, dar spun ei că trebuie să știe de ce dau… banii,  care nu mai sunt, cum erau nu de mult, cu găleata!! Așadar se vede treaba că tot de… ochiul dracului e vorba! Din cele de mai sus se poate spune că nu prea mai are balta pește! Doamne, sper să nu murim săraci! Că atunci ne rămâne să jucăm fotbalul…virtual! Sau din ăla cu nasturi!

P.S. Sâmbătă, la Ploiești, jucând după învățăturile macaronarului Bergodi, Sepsi, condusă de noul antrenor Ciobotariu, a câștigat Supercupa României, învingând campioana țării, FaruL. Echipa lui Hagi a jucat sărăcăcois, de unde se poate bănui că și la Ovidiu a început să nu mai aibă balta pește!