Miercuri seară, pe o postată de cartofi din Skopje, bravii aleși ai lui Rădoi au dat piept cu gladiatorii din Macedonia de Nord. Pe un teren desfundat, cum spuneam, ce părea mai degrabă pregătit pentru culturile de toamnă decât pentru fotbal, elevii lui Blagoja Milevski mi-au părut cu un cap deasupra românașilor, ai noștri pornind greu motoarele, iar atunci când le-au turat au făcut-o doar cât să nu rămână de căruță.
După cele două partide câștigate aparent la pas, cu echipe mai molatice (Islanda și Liechtenstein), iată că de data asta alde Chiricheș au avut de-a face cu o trupă dornică să joace fotbal și, de ce nu?, să câștige partida. Ei bine, spre norocul nostru, socoteala nu le-a ieșit întru totul foștilor iugoslavi (scorul înregistrat fiind 0-0), dar ei nu au fost departe de adevăr, căci poate ar fi izbutit să-și ducă la bun sfârșit isprava, dacă între cele trei bârne fățuite de care atârnă nelipsitul halău nu s-ar fi aflat omul de plastic Niță, cel care prin intervențiile miraculoase a apărat câteva goluri ca și făcute. Nu mă apuc să fac o analiză a partidei, așa cum purced, adesea în termeni filozofici, nelipsiții „cioclii” ai micului ecran, care își freacă în mod constant și probabil pe ceva carboave bazoanele pe fotoliile de scai din televiziunile de sport, așa că mă limitez să afirm că „tricolorii” nu au pus osul suficient la bătaie, că s-au lăsat cu ușurință intimidați de dârzenia macedonenilor, pe alocuri chiar pe tanjeală. Unul dintre comentatorii tv-ului care a transmis joaca se lamenta pentru faptul că lipsește mai mereu accidentatul Alibec și că înlocuitorul lui, Markovic, nu se acomodează cu postura.
Ce-i drept, imberbul cu mustăcioară à la Clark Gable în „Pe aripile vântului” a semănat mai degrabă cu pupăza lui Nică din „Amintirile” lui Creangă, care, scăpată din mâinile hoțului de ocazie, zbura de colo-colo, lovindu-se de un trunchi, fugind aiurea, neștiind încotro s-o ia. De ce o fi stat puștiul ăsta o oră întreagă pe teren, doar Mirel știe!? Cum deocamdată echipa se află garată pe locul al treilea al clasamentului, după Germania și Armenia, toată lumea trage nelipsita speranță, mai abitir decât spânul de barbă, că în meciurile următoare băieții noștri vor lupta ca niște lei și vor reuși să se salte pe locul secund, care le dă dreptul la calificare. Altfel, ar mai fi locul al treilea, ce i-ar trimite la baraj, sau… alt loc, ăla al umilinței desăvârșite! *După doar două zile de la brambureala elevilor lui Mirel Rădoi de la Skopje, s-a pornit campionatul mioritic ca și cum nu s-a întâmplat mai nimic, acoperind cu o pojghiță de interes deturnat semieșecul din Macedonia. Chermeza a fost deschisă de meciul de la Mioveni, unde Chindia le-a vârât la iuțeală (minutul 6) un gol fabricanților de automobile, și apoi, conform obiceiului, și-a pus un autobuz în poartă, care a apărat-o de egalare!
*Seara, la Arad, Rapidulețul s-a ciocnit cu „textiliștii” lui Laszlo Balint. Meci în viteză, cu o ocazie mare ratată de arădeni, apoi niște „șarje” giuleștene încheiate… rapid cu două goluri (minutele 15 și 21) înscrise de fostul jucător al gazdelor, Albu. În mitanul al doilea lucrurile s-au schimbat: văzându-se cu tenderul plin de cărbuni, Rapidul a redus presiunea, lăsând cale liberă arădenilor. Aceștia au preluat conducerea ostilităților, și ca urmare au înscris în minutele 82 și 86, luându-le maul și anulându-le feroviarilor scontata victorie! Partida s-a încheiat la scorul de 2-2, în nota de dominare a gazdelor. *Sâmbătă, „Bursucul”, proaspăt remaiat (precum găurile din ciorapii Adesgo) antrenor la CFR Cluj, și-a dus trupa, plus „ciripitorul” personal, Culio ‒ recuperat cu mari „sforțări” tocmai din țara „alb-celeștilor”, unde o pusese de mămăligă ‒, la Botoșani, pentru a învinge echipa lui Marius Croitoru. Antrenorul clujean nu și-a atins scopul, întrucât moldovenii au jucat bine, cu dăruire, au marcat unicul gol al partidei, năruind astfel invincibilitatea CFR-ului, păstrată de Șumudică vreme de șapte etape! Iar lui Dan Petrescu nu i-a mai rămas decât să-și fluiere în barbă… A pagubă! *Duminică, pe Arena Națională, în asistența a vreo treizeci de mii de microbiști, Edi Iordănescu și-a trimis trupa pe gazon împotriva „câinilor roșii”. Meci de orgolii nestinse, de când se știu ele cele două echipe se răfuiesc, mânate de o perpetuă rivalitate. Jocul a fost aspru, cu cotonogeli și trânte, iar din minutul 27, când Keșeru a înscris primul gol al întâlnirii, întreaga partidă a devenit un dezastru pentru dinamoviști, care, colac peste pupăză, rămași în zece oameni, din minutul 37, prin eliminarea lui Steliano Filip, au pierdut la un scor de tenis: 6-0! Comentariile sunt de prisos!
& Andrei Ionescu, Robert Răducanu și Șumudică la Dinamo, ?
@ Sunteți de părere că diferențele dintre carierele lui Andrei Ionescu și Leo Messi sunt date de faptul că tatăl lui Messi a negociat cu conducerea de la FC Barcelona în vreme ce tatăl lui Andrei Ionescu a fost nevoit să negocieze cu Adrian Mititelu și Gigi Becali, după ce nu a finalizat negocierile cu cei de la PSV Eindhoven, Andrei Ionescu fiind totuși din fotbalul românesc și nu din cel brazilian, ?