Lunea trecuta, la vremea cand sugarii incep sa viseze biberonul cu proteinele mulse din cutia cu lapte praf, pe Arena retinutului Oprescu s-au intalnit, in cadrul preliminariilor europene, trupa generalului facut la apelul de seara Tata Puiu Iordanescu si urmasii aventurierului Ulyse. Lume multa ca intr-o zi de balci, steaguri, confeti, vreo cateva petarde anemice, un cor ce huiduia cand se trezea din atipeala si doua plutoane de jandarmi dotati cu pulane si spray-uri lacrimogene au completat scena.
Toti romanii, microbisti sau nu, asteptau cu sufletul in cavitatea bucala ca meciul cu pricina sa le aduca bucuria victoriei si, odata cu ea, pentru Tata Puiu trei sferturi din biletul de avion spre mult-dorita Franta. Dar ce sa vezi, dragutii de combatanti, jucand de parca bausera ceai de cucuta, au matahait pe gazonul udat cu harnicie de cisternele lui Prigoana, oferind, daca se poate spune asta, un spectacol anemic si balos. De unde s-o fi inspirat benoclistul Razvan Burleanu de a rostit prostia aia in presa cum ca Romania ar fi cea mai buna echipa din Europa, e greu de inteles, dar nu ne mira, atata vreme cat acest sarpe cu ochelari minte de ingheata apele si duce Federatia de Fotbal, in sunetele unui mars funebru, la groapa! Din pacate, zicala „Cum e turcul e si pistolul” se aplica de minune in fotbalul nostru actual, caci si „nationala” pluteste in eroare si lipsa de consistenta la fel ca acest individ ales presedinte prin ordin portocaliu, directiva inghitita pe nemestecate de cativa domni conducatori de cluburi care l-au votat cu ochii inchisi si cu falsa credinta ca fac o fapta buna. Dar iata ca dragutii de ei s-au prajit, unii ajungand cu echipele lor pe marginea santului, iar altii au inceput sa traga mata de coada! Tot aici, in aceasta vorba, s-a asezat si echipa noastra condusa de un Mos Teaca mai modern, care, se pare, este atins de ingrosarea vaselor de sange mai devreme decat cei de leatul sau, el alcatuind echipa prin calcule himerice si imprimandu-i acesteia viteza a doua si marsarierul. Asadar, Puiu, cel care a ajuns general pe simplul motiv ca a tras… cu piciorul in minge, nu cu arma, care a dormit ani buni in fotoliile Senatului, acum, printr-o numire nechibzuita, a fost „reuns” antrenor al tricolorilor. Habotnizat, captiv ideii de a saruta din minut in minut iconita sfintita, el uita de ce se afla pe banca tehnica, lasandu-i pe nefericitii jucatori sa se comporte precum ologii la inghesuielile starnite de pomeni. Multumita mult-hulitului, de catre cronicarii de mana stanga, Victor Piturca (el a lasat echipa intr-o pozitie foarte buna), mai probabil trupa condusa de Tata Puiu va ajunge pe malurile Senei, dar ce rezultate vor obtine alde Keseru, care practica un fotbal bezmetic si defensiv?! „Daca facem patru puncte, ne calificam”, trompetesc mai toti „ziaricii”, cu gandul la bistrourile Parisului. Daca, zicem si noi!
P.S. Sambata, sub mangaierea unei ploicici de inceput de toamna, pe Giulesti, in prezenta fanilor (vreo doua mii), Rapiduletul lui Valerii Moraru a invins fosta echipa a lui Pinalti cu 1-0, dupa un joc frumos, pe alocuri spectaculos, si cu cateva ratari de… marca!! Moldovenii nu au prea aratat ca au haladuit ceva ani prin prima divizie, ei jucand la tacaneala, cu gandul la un meci egal. Jocul a fost condus de un „cavaler al fluierului” care nu s-a lasat pana nu a ingalbenit jumate din echipa de sub Podul Grant. Tipul, cu un nume din pustia pustei, Illyes, venit din tara gazului lampant (Ploiesti), s-a purtat ca un tauras intaratat de culoarea… visinie!
