Momâile mioritice

Speriați ca de drone (mai nou, nu se mai spune „de bombe”, este desuet!), năuci de parcă scăpaseră atunci dintr-un club de noapte, fără pic de vlagă, impreciși, înecați în neputință, fotbaliștii echipei noastre naționale au fost, sâmbătă seară, așezați pe pragul umilinței, în meciul încărcat cu iluzii de calificare la Euro 2024, de formația Israelului. Greoi în mișcări mai abitir decât ologii, acești „tricolori” au reușit să scoată din țâțâni o țară întreagă prin indolența lor, dar mai cu seamă printr-o lipsă de angajament, în toate fazele jocului.

Mă uitam la ei cum încercau făr’ de izbândă să dribleze, iar și iar, în loc să transmită balonul altui coleg, și cum ședeau pe teren ca valiza în gară, fără să caute să-și ajute coechipierii prinși în câte-un duel, înțelegând că Europa e prea mare pentru noi! Toți, absolut toți, semănau cu niște momâi aduse cu dricul construit de politicianul Burleanu și condus de tânărul antrenor Edi Iordănescu. Mioriticii noștri nu au meritat nici amărâtul scor de 1-1, trebuie să o spunem, acest punct a picat din Cerurile înduioșate mai degrabă de rugăciunile lui Tata Puiu, aflat în tribune, probabil cu mâna pe nedespărțita iconiță! Cred că a sosit momentul ca președintele Răzvan Burleanu să-și anunțe plecarea din jilțul Federației, căci prea lungul șir al eșecurilor trebuie degrabă întrerupt! Ideile lui s-au dovedit falimentare, trebuie să vină oameni capabili să refacă faima fotbalului românesc, aducător cândva de satisfacții. Se impune renunțarea la numărul de 18 echipe în prima ligă, de asemenea la sistemul play-off, chiar dacă meciuri multe înseamnă… pariuri multe!

S-a dovedit că nu doar partea economico-financiară contează (am în vedere, când spun asta, situația de la noi, nu mă refer la milioanele de dolari ale grupărilor superbogate de afară), determinantă este o strategie adecvată, care să funcționeze pe termen lung. Poate, pentru viitor, o idee ar fi reducerea numărului de jucători străini prin extinderea bazei de selecție pentru fotbaliștii autohtoni prin reînființarea echipelor de tineret și juniori, care se mai găsesc doar întâmplător pe ici, pe colo. Revenind însă în prezent, este momentul să spunem: ajunge! Să fim drepți și să recunoaștem că această echipă, formată din jucătorii pe care i-am văzut cu toții, este o parodie, și ea, dacă întâmplător se va califica pentru Turneul Final, va fi ciuca bătăilor, altfel zis rușinea acelei competiții! Așa că mai bine ne vedem de altele și așteptăm o schimbare radicală în fotbalul nostru! Ce se va întâmpla astă-seară în partida cu kosovarii, pentru mulți microbiști nu mai comportă mare interes, chiar și dacă trupa „tricoloră” va obține un rezultat favorabil.

Orice ar încerca Edi cu băieții ăștia infatuați, dar sărăcuți în ale fotbalului de mare performanță, trebuie să fie convins că din nisip nu se poate împleti funie! Le-aș recomanda componenților „naționalei” noastre, etalon al penibilului și neangajării, să ia exemplu de la fotbaliștii Israelului, care i-au făcut arșice, deși, din păcate pentru ei, au pierdut două puncte meritate cu prisosință. Nu m-aș mira ca unii să mă acuze că nu-s patriot, mai ales că am mai primit asemenea „înțepături”, de exemplu atunci când scriind laudativ despre echipa Sepsi am fost etichetat ca… gabor! Ha, ha! Ce în continuare m-a uimit la culme, legat de această păguboasă partidă, au fost declarațiile lui Stanciu, care mai-mai că voia să ne lămurească, în stil de… dribling, procedeu nereușit în timpul jocului, că echipa a mers binișor, dar nu chiar cum plănuiseră ei, fotbaliștii. Iar antrenorul a exprimat câteva păreri, parțial laudative, încât, ascultându-l, am fost tentat să cred că bietul de el s-a uitat la alt meci! Măi copii, ce naiba, chiar ne credeți pe toți clienți ai oftalmologilor?!

*Și ca să ni se toarne venin în suflete, reprezentativa de rugby, mioritică și ea!, în meciul cu Irlanda, din cadrul Campionatului Mondial, a pierdut cu un scor de baschet: 82-8! Să te crucești și să îți scuipi în sân, nu alta! N-am văzut jocul, dar am bănuiala că antrenorul Eugen Apjok a trimis în teren, din greșeală, formația orbilor de la Vatra Luminoasă! Cât despre faptul că „naționalei” noastre de rugby i se spune „Stejarii”, bag de seamă că de data asta falnicele trunchiuri au fost… generos de găunoase, de au pătruns atâtea mingi în ele!

*Dar iată că Dumnezeu nu-i uită pe românași: sâmbătă, trupa de fete a CSM București a învins, într-un meci din Liga Campionilor la handbal, puternica formație daneză Odense, cu scorul de 28-24. Toate jucătoarele noastre au fost fantastice, iar Cristina Neagu, Crina Pintea și franțuzoaica Laura Glauser (portar) au fost magnifice. Iată că se mai poate!

author avatar
Dan Claudiu Tanasescu