Cu mulți ani în urmă, vreo cincizeci-șaizeci, în fotbalul nostru activa antrenorul de legendă Constantin Teașcă, „botezat” ironic „Micul Napoleon” de scriitorul Eugen Barbu. Asta fiindcă „nea Titi”, de altfel un tehnician de clasă, era, ca și Bonaparte, mic de statură și cu porniri dictatoriale, doar că… pe „terenuri” diferite! Guraliv, sclipitor și al naibii de inventiv, Teașcă a condus multe echipe, cu rezultate uneori notabile, ba chiar, pentru puțină vreme, și „naționala” de prin anii ’60, de unde a fost demis rapid în urma unor eșecuri de pomină (0-6 cu Spania și 0-6 cu Ungaria).
Intransigent în privința pregătirii fizice, inventa adesea metode draconice de antrenament, cum era, de exemplu, aceea de a-i pune pe fotbaliști să alerge cu saci de nisip agățați de spate sau cu greutăți legate de glezne. Unii jucători mai răzvrătiți, precum Dobrin și Liță Dumitru, refuzau metodele lui, nesupunerea lor ducând la certuri anevoie de stins. Luat de valul laudelor, la un moment dat Titi Teașcă se credea ‒ ca personalitate, nu ca destin ‒, în intimitatea lui, un mic Napoleon! Dar și în zilele noastre apar asemenea inși. Printre ei se ițește Giovanni Costantino, un fost conductor de tren ajuns antrenor al echipei Universitatea Craiova 1948. Reușind el oarece schimbări în jocul „mititeilor” dați în grijă și obținând câteva succese, deja se crede, vorbește târgul, un soi de… Pep Guardiola!
Mai zilele trecute, la o televiziune de știri, pe burtiera ecranului a apărut o știre-bombă care ne-a dus la bănuiala că și președintele Iohannis se consideră probabil în sinea lui un mic Napoleon. Și asta fiindcă a stârnit ideea celor de la tv să titreze cu generozitate că dânsul are o strategie în cazul ivirii războiului cu Rusia! Doamne, ferește-ne, pe noi românii, de o asemenea năpastă și bineînțeles de „strategia” fostului profesor de fizică, despre care nu știm dacă a făcut armata, fie și măcar la TR (termen redus)!?
*Lăsând discuțiile aprinse despre introducerea serviciului militar obligatoriu, care au inundat televiziunile și au isterizat întreaga țară, ne mutăm pe ternurile de fotbal, unde vinerea trecută a început Etapa a 25-a. În prima linie s-a aflat confruntarea dintre Oțelul și Universitatea Craiova 1948. După aproape cinci luni de… secetă, trupa lui Dorinel Munteanu izbutește, în sfârșit, să câștige pe propriul teren. Scorul sărac (1-0), precum jocul, nu i-a mulțumit pe spectatorii dunăreni și nici pe antrenorul echipei-gazdă, care s-a tot fâțâit prin spațiul permis, strigând la elevii săi loviți uneori de ațipeală. În schimb, craiovenii au avut în antrenorul lor, Costantino, cel mai aprig susținător, acesta declarând după înfrângere: „Noi am jucat fantastic. A fost un meci dificil pentru noi”. Cred că dedublarea în Pep Guardiola deja i-a reușit, acesta fiind discursul „setat” pentru finala Ligii Campionilor! De ce să-l trezim noi, dacă omul e fericit: Bravo!
*La Craiova, Universitatea lui Rotaru a pierdut două puncte în partida cu „șepcile roșii”. Cum prima repriză s-a încheiat cu scorul de 2-0 pentru olteni, și cum clujenii nu prea nimereau mingea, era de crezut că vom asista la un scor de pomină. Numai că, întorși pe gazon, după ce probabil li se frecase ridichea, oaspeții au pornit-o în iureș, și numai după douăzeci de secunde au înscris prin Valentin Gheorghe, ca în minutul 64 Dan Nistor să egaleze. Doljenii au jucat în repriza secundă de parcă veniseră atunci de la nuntă. În plus, nici echipa alcătuită de antrenorul Petev nu a beneficiat de cea mai bună „distribuție”!
*Sâmbătă, la ora prânzului, „politehnicienii” lui Leo Grozavu i-au primit în „dulcele târg al Ieșilor” pe „voluntarii” lui Nicolae Dică. Meci de luptă, din care n-a ieșit mare lucru, partida terminându-se la egalitate (0-0).
*Seara, la Cluj, Rapidul a făcut haltă pentru 90 de minute. „Garnisită” cu petarde și fumigene, cu o întrerupere de vreo șapte minute, cu cotonogeli de clasă, în care a căzut victimă până și veteranul în asemenea trânte Cristi Săpunaru, scos ca inapt din teren, partida s-a încheiat cu izbânda bucureștenilor, cu un scor la limită (1-0). Golul a fost înscris de Djokovic, în minutul 9, la o înghesuială ca la magazinele ce dau promoții gratuite, moment când mingea, înainte de a intra în poarta ardelenilor, s-a lovit de cocoașa unuia neidentificat! Dacă ar fi să analizăm ce joacă trupa lui Adi Mutu, comparativ cu perioada demisului Mandorlini, am putea reproduce aprecierea unui suporter din Gruia: „Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda!
*Sâmbătă, pe terenul din Sibiu, Măldărășanu și ai săi nu au reușit să-i înfrângă pe „lupii galbeni” din Ploiești. Petroliștii, punându-se pe două linii de-a latul terenului, au „scos” un rezultat de egalitate (0-0).
*Seara, pe Arena Națională, FCSB a primit vizita celor de la Sepsi. Partida la început a fost interesantă, ambele echipe etalând un fotbal frumos, atractiv, cu destule faze palpitante. În minutul 16, Băluță a izbutit să înscrie în poarta lui Niczuly, gol de care portarul ardelean se face vinovat, „buclucașa” trecându-i pe sub mâini! Din păcate, după pauză, calitatea jocului a scăzut, mai cu seamă din pricina ardelenilor, care au părut extenuați de parcă urcaseră Everestul, fără chef și rezumându-se la pase înapoi și la mingi trimise fără adresă. Ce nu a mai plăcut în seara aia a fost atitudinea lui Florinel Coman, care a protestat la mai toate deciziile arbitrului. Și dacă nu a primit un cartonaș asta s-a datorat antrenorului, care l-a schimbat, trimițându-l la cabine! Deh, nervi de… primăvară timpurie!