Martorii de lux

Joi seară, în orașul arhicunoscutului bărbier iscusit și intrigant Figaro, trupa clujeană de sub Dealul Feleacului, condusă de Dan  Petrescu, a încercat să dărâme, în jocul retur din șaisprezecimile Ligii Europa, piedestalul trainic al echipei andaluze strunite de antrenorul Julen Lopetegui.

Cum în tur partida se încheiase cu scorul de 1-1, elevii Bursucului trebuiau pentru mult-dorita calificare să vâre mingea măcar o dată în plasa portarului de rezervă Bounou. Meciul a fost așteptat de microbiștii din spațiul vechii Dacii cu sufletul la gură și cu speranța că favoriții lor își vor cheltui pe teren toate rezervele fizice și toată priceperea ca să izbândească acest lucru. Numai că ardelenii au intrat pe teren vizibil speriați, fără dorințe ofensive, lăsându-se supuși de jocul dominator al gazdelor, care la un moment dat dețineau un record al posesiei balonului, cu șaptezeci la sută din timp, deoarece ai noștri abia-abia trăgeau de ei, de parcă târau targa pe uscat! Meciul până la urmă s-a încheiat cu scorul de 0-0, în pofida faptului că alde Suso se cam mutaseră cu toate acareturile în arealul nostru, dar n-au putut înscrie din pricina intervențiilor lui Arlauskis și a propriilor ratări. A mai fost un fel de… pricină, la golul înscris de Păun în minutul 87, în poarta găzdoilor, anulat însă de infernala mașinărie VAR, pe motiv că Traore, cel care i-a pasat tânărului atacant, a comis un henț, faptă, fie vorba între noi, vizibilă până și din avion! Degeaba își înfoaie aripile interpretării pensionarul Ion Crăciunescu, fost arbitru, clientul permanent al diverselor televiziuni, dându-se vioi în păreri, fiindcă, spre necazul nostru, mingea a fost lovită ca la volei de jucătorul de abanos! Ne-am învățat, noi, românii, după surogatul de revoluție de acum treizeci de ani, să nu mai recunoaștem realitatea lucrurilor petrecute, atitudine care se vede cu pregnanță în mai tot ce mișcă prin spațiul carpatin. Dar, revenind la partida de la Sevilla, trebuie să constat cu tristețe că, pe teren, în scheletul echipei clujene au existat câțiva jucători care s-au comportat precum niște… martori, neangajându-se în joc cu toată dăruirea. Mă uitam la Omrani, la Traore, la Deac, chiar și la Bordeianu, care păreau detașați de miza importantă a meciului, deloc animați de o ambiție mai specială, de parcă ar fi fost doar martori de lux în această onorantă fază competițională, și îmi era necaz văzându-i cum, drăguții de ei, băteau mingea, atunci când o mai prindeau, ca la un antrenament nesupravegheat! Asta-i, de fapt, realitatea; fără dorința acerbă de a face performanță cu adevărat, autodepășindu-se permanent, fotbaliștilor noștri nu le rămâne decât să mimeze frustrarea invocând neșansa, pe principiul atât de românesc „băieții a jucat bine, da’ i-a bătut scârbile alea”. Şi dacă nu o recunoaștem n-avem decât să o ținem langa cu laudele și cu părerea că dacă VAR-ul nu anula golul lui Păun eram calificați, făcându-ne că n-am văzut că băieții lui Petrescu au reușit doar foarte rar să lege trei pase la rând! E drept că nici spaniolii nu au rupt inima târgului, dar ei, pragmatici, au păstrat zestrea golului înscris în tur, suficient pentru a se califica, așa că nu aveau de ce să se zobească inutil! Desigur, echipa clujeană are meritul de a fi ajuns până în această etapă a competiției europene și de a nu fi pierdut în cele două meciuri disputate cu puternica trupă spaniolă, dar, tocmai de aceea, rămâne gândul că printr-un efort sporit de voință și concentrare se putea mai mult, și e păcat! *De vineri s-au pornit întâlnirile din play-out. Prima partidă s-a jucat la Sfântu Gheorghe, unde Sepsi a primit vizita formației lui Mircea Rednic, Poli Iași. După cele nouăzeci și trei de minute, cele două au dat la pace (1-1). *În al doilea meci, Dinamo a călcat iarăși pe bec, pierzând cu 1-0 disputa cu ilfovenii din Clinceni! *Sâmbătă, tot în play-out, la Ovidiu, puștii lui Hagi și-au încercat forțele cu simbriașii edilului Pandele, care în ultimele două jocuri ieșiseră învingători. Din păcate, Zeița Fortuna, care i-a cam stat de ceva ori pe umeri machedonului, s-a carantinat, probabil, pe undeva, din pricina virusului corona, lipsind de pe meleagurile constănțene, absență de care au profitat ilfovenii, reușind un scor egal (0-0!). *Seara, la Botoșani, s-a jucat primul meci din play-off. Roș-albaștrii lui Gigi s-au dus tocmai în creierii Moldovei, cu gând să-i mai taie din nas lui Marius Croitoru, care s-a cocoțat pe locul al treilea în clasament, înaintea lor. După epuizarea timpului de joc, tabela pe care scria „Trutzi” a arătat, spre tristețea lui Bogdan Argeș, scorul de 2-2, un rezultat bun pentru antrenorul fără licență, rămas astfel cu piramida nazală indemnă! Meciul a fost alert, s-a alergat mult, dar a excelat în cotonogeli. În teren am văzut un jucător de clasă: argentinianul-moldovean Rodriguez. „Marfă!”, vorba băieților din Centrul Vechi. *Duminică, la Craiova, Cornel Papură n-a avut ocazia, la începutul partidei, să dea mâna, cum e obiceiul, cu Edi Iordănescu, întrucât antrenorul medieșean a fost obligat să ia loc în tribună, ca urmare a eliminării sale, deloc cușeră, de către arbitrul Adrian Cojocaru, la meciul de săptămâna trecută. Așadar, oaspeții au pătruns în teren lipsiți de dirijorul lor principal, obligat să vegeteze cu niște căști în urechi, trântit într-unul dintre scaunele tribunei. Meciul s-a pornit vijelios. Încă din minutul 3, Cicâldău a deschis scorul dintr-o lovitură de la 11 metri, ca numai după vreo cinci minute Marius Constantin să egaleze, tot cu o minge trimisă în poartă de la punctul cu var. Apoi, echipele și-au împărțit frățește posesia balonului și ocuparea terenului. Doar că în minutul 27 Mihăilă a trimis cu capul „buclucașa”, primită de la Nistor, în poarta ardelenilor (2-1). Aici se impune să consemnăm atitudinea arbitrului întâlnirii, Horațiu Feșnic, care nu a oprit jocul cu o fază înainte, atunci când Buș a fost faultat grosolan de un oltean, rămânând lat la pământ minute întregi. Cu toate acestea, fluiericiul l-a privit cu indiferență pe cel căzut și, din motive de indecizie ori altele, a lăsat jocul să continue, dând astfel posibilitate juveților să înscrie golul ce a consfințit victoria. În partea a doua a jocului, cei de la Gaz Metan au avut mai mult timp inițiativa, au dominat, dar nu au reușit dorita egalare. În rest, cartonașe multe, trânte voinicești, o îmbrânceală colectivă, o ratare cu poarta goală, a lui Ivan, nervi întinși, precum cablurile de televiziune ce sufocă stâlpii de electricitate, și un arbitraj execrabil. Încă o dată sunt nevoit să readuc în discuție atitudinea arbitrilor, care se cred dumnezeii gazonului! Și domnul Feșnic, ca mulți alții, „protagoniști” în unele cronici trecute, și-a dat în petic la acest meci, arătând cartonașe galbene celor de pe bancă și unora din teren pentru niște minore proteste ori faulturi neavertizabile! Chiar nu ne mai vindecăm?!