După ce ne obișnuiserăm să jinduim fără opreliște la bucuria victoriilor Rapidului, vineri seară, pe noul stadion de sub Podul Grant, sub privirile a douăsprezece mii de fani, „garnitura” lui Adi Mutu, după un parcurs hurducăit, a deraiat de pe șinele pe care lunecase etape în șir pe un traseu plin de promisiuni. Împinși pe marginea rambleului cu mărăcini de trupa juveților păstoriți de seniorul Mititelu, „feroviarii”, în frunte cu impetuosul golgheter Dugandzic, au reușit să ne întristeze și să ne îndemne să tot repetăm o retorică întrebare: de ce acest „accident”, la numai câteva zile distanță de la ultimul succes (4-1 cu FC Voluntari)?! Ca și ei, ne-am pierdut cu firea atunci când, în secunda 45 (!), argentinianul Bauza le-a luat maul cu o lovitură magistrală de cap, mingea scuturând plasa dată în pază portarului Horațiu Moldovan. Am bănuiala că această „plezneală” neașteptată, când de-abia se pornise meciul, a produs mari daune ‒ irecuperabile, după cum s-a văzut. „Vișiniii” și-au pierdut curajul, precum broasca la barieră, și n-au mai izbutit să-și alimenteze cazanul cu cărbuni spre a-și întrece, ca în multe alte dăți, adversarii.
Nu-mi amintesc să-i fi văzut vreodată pe acești băieți plini de entuziasm orbecăind pe teren ca în această partidă, de parcă dăduseră în betegeala celor de la „Vatra Luminoasă”! Dacă în urmă cu trei etape, după isprava de a o învinge la scor pe Sepsi, ridicasem Rapidul la rang de simplon, acum, după jocul lamentabil, pare că tinde să se încadreze la categoria marfar! Dar, optimist din fire, abia aștept ca peste o săptămână să-i regalonez pe giuleșteni! Este drept că oltenii ‒ un fel de a spune, căci jumate din ei nu știu o boabă din slova mioritică ‒ au demonstrat că au valoare, etalând un nivel rar „accesat” pe stadioanele noastre. Elevii lui Nicolo Napoli au arătat un joc spectaculos, prestat cu calm, uneori cu eleganță, dar și eficient, dovada fiind înscrierea și a celui de al doilea gol, prin Bahassa (în minutul 57). I-am admirat pe craioveni, în ciuda faptului că în sufletul meu port sentimente colorate în vișiniu, dobândite încă din fragedă copilărie, când fugeam de la școală să-i văd pe Bazil Marian și Valentin Stănescu, iar mai apoi, în tinerețe, pe Greavu și Motroc. Din păcate, giuleștenii au fost timp de optzeci de minute un fel de jaloane pentru oaspeți, și doar spre sfârșit s-au mai trezit din amorțeală, când au înscris un gol, modificând tabela: 2-1 pentru craioveni, rezultat cu care s-a încheiat partida. Încercând să umble cu cioara vopsită, cei de la gazeta de specialitate, visând la vreun bilet de tren cu reducere, nu se prea înghesuie să-i laude pe olteni, așa cum ar fi trebuit, și scriu negru pe alb: „A urmat o dominare copioasă a Rapidului, care a reușit să reducă din diferență”. Măi, băieți, care copioasă?! Chiar nu v-ați prins că juveții în ultimele minute legară cățaua de căruță?!
*La Mediaș, s-au întâlnit Universitatea Cluj și echipa din Mioveni. Și de data asta, trupa proaspăt-numitului antrenor Dică a reușit să nu piardă. Ba chiar, până în minutul 71, a avut șansa victoriei. La un moment dat scorul era 2-0 pentru argeșeni, dar „studenții” de pe Someș, revenindu-și din uluială, au egalat: 2-2.
*Sâmbătă, la Arad, botoșănenii lui Flavius Stoican nu au mai izbutit să ne uimească, precum au făcut-o anterior cu cele trei partide câștigate din care au adunat opt goluri. Arădenii, de data asta, au spart ghinionul ce i-a urmărit vreme de paisprezece etape (fără victorie), câștigând cu scorul de 3-1, rezultat realizat în prima repriză. În partea a doua a meciului, ambele echipe au intrat într-o veritabilă eclipsă, și numai arar au mai încercat câte-o raită anemică prin terenul adversarilor.
*Seara, la Craiova, echipa lui Eugen Neagoe, alias Geană, a reușit să-i facă beleaua Bursucului, câștigând cu scorul de 2-0! Meciul a fost spectaculos, dar catalizatorul s-a dovedit a fi trupa din Bănie, ai cărei fotbaliști au alergat și au dominat mai tot timpul, spre diferență de clujeni, care au jucat bătrânește și au așteptat să le pice para mălăiață, ca în alte dăți. Speranță neîmplinită, Zeița Fortuna fiind „geană” pe olteni! Cele două goluri, ambele spectaculoase, au fost marcate de Andrei Ivan. O impresie bună a lăsat tânărul Markovic, care ar trebui luat în seamă; un fotbalist puternic și care, cum se spune, știe cu mingea! *Duminică, imberbii lui Hagi au jucat cu piteștenii. Meci anost, încheiat cu scorul de 0-0, în care dobrogenii au fost de nerecunoscut. Ei s-au mișcat de parcă aveau picioarele din ceară. Urmașii lui Dobrin au meritul că au alergat, reușind să „țină ușa”. Farul, cu acest rezultat, ratează o distanțare mai acătării față de CFR, dar, oricum, rămâne, până una-alta, cu două mile marinărești peste clujeni.
*Seara, în orașul edilului Pandele, trupa nașului Becali, FCSB, a poposit preț de o oră jumate pe terenul ce poartă numele lui Tata Puiu. Partida a fost destul de încinsă, ilfovenii opunându-se cu îndârjire acțiunilor celor din Berceni, dar valoarea și-a spus cuvântul: elevii lui Pintilii au învins cu scorul de 2-1. Golurile musafirilor au fost înscrise de Edjouma, care mai apoi, din exces de zel, vrând să preia o minge aflată la vreo doi metri de la pământ, a ridicat piciorul precum un săritor la înălțime și l-a lovit pe Igor Armaș, „tatuându-i” obrazul și un umăr. Pentru fapta-i agresivă și hulită de litera regulamentului, drăguțul de arbitru Radu Petrescu, milos probabil de felul lui, nu i-a arătat francezului decât cartonașul galben! Cum cei de la VAR dormeau și ei la căldurică, făptașul a rămas fără cartonașul roșu! În rest, voie bună pe simbriașii lui Becali, care încep să spere la cloșca prețioasă cu puii de aur!
