Joi seară, sub Dealul Feleacului, Dan Petrescu a deschis mugurii speranței privind fotbalul carpatin, calificându-și trupa de „ceferiști” în 16-imile Europa League.
Învingând, fără dubii, pe Celtic Glasgow, echipă poziționată pe primul loc în clasamentul final al grupei, clujenii aduc o rază aurie în fotbalul nostru, care se târăște precum ologul prin colb. Rezultatul de 2-0 ilustrează, de fapt, aspectul jocului din repriza a doua, când alde Burcă au reușit să-i reducă la tăcere pe agilii și periculoșii fotbaliști scoțieni. Spre diferență de primul mitan, când ardelenii au cam umblat după ciuperci, după pauza de cafea acțiunile lor au devenit insistente, marcajul mai sigur, iar circulația balonului a luat viteză. Toate astea au dus la obținerea mult-doritei victorii, care ne mai saltă oleacă în ochii lumii fotbalistice. „Bursucul”, care se arăta destul de circumspect atunci când venea vorba despre această partidă, s-a liniștit acum, și chiar i-a iertat pe cei de la Botoșani pentru că nu au vrut să amâne partida de campionat, pierdută de altfel de echipa sa, insucces asumat „strategic” de antrenor, căci el a trimis în teren rezervele, păstrând cei mai buni jucători pentru întâlnirea cu Celtic. Și bine a făcut! Altfel, oboseala sau eventualele accidentări ale fotbaliștilor titulari ar fi putut conduce la ratarea calificării în competiția europeană! Mă întreb însă: dacă botoșănenii au refuzat amânarea jocului din ligă, oare președintele Federației, Răzvan Burleanu, nu avea datoria să intervină? Era vorba despre prezența unei echipe românești în jocurile oficiale europene! Nu?! Dar de ce să ne mirăm de atitudinea indiferentă a acestuia?! Dacă dăm puțin înapoi filmul insinuării lui la conducerea fotbalului românesc, ne lămurim… Cu ceva ani în urmă, când țara era condusă de trupa Băsescu-Boc, în curtea Federației de Fotbal, cu ocazia așa-ziselor alegeri pentru șefia acestui for, a fost parașutat cu de-a sila un ins vâscos, cu cravată roșie și cu ochelari de miop, care nu avea nicio știință despre fotbalul carpatin, dar care lustruise pantofii șefilor de partid, pe lângă care se zbenguia, ca o… ciocănitoare, o tânără încărcată de nuri, ițită din localitatea unde se produc renumiții cârnați de Pleșcoi! A fost tamjă mare, la vremea aia. Trebuia pus, din ordin, în fotoliul președintelui fotbalului românesc individul cu pricina, acest Răzvan Burleanu, despre care pe la colțuri se vorbea că singura lui calitate ar fi legată de faptul că este absolvent al defunctei universități politice „Ștefan Gheorghiu”! Da, dar pentru postul de președinte FRF doreau să candideze câțiva foști mari fotbaliști, precum Gică Popescu, Ionuț Lupescu, Marcel Pușcaș, Florin Prunea, și chiar, încă în funcție, Mircea Sandu. Și-atunci cum să poată câștiga, în fața acestor oameni de fotbal, acest tânăr fără experiență, ajuns în capitală cu personalul de Bacău?! „Foarte simplu!”, au gândit mai-marii politicii de-atunci. Gică Popescu va merge la pușcărie, Lupescu, Pușcaș și ceilalți vor fi anihilați grație trădătorilor, iar lui Mircea Sandu i se va arăta un tablou în care erau pictate cu multă expresivitate zăbrelele unei închisori. Așa s-a păstrat în memoria colectivă legenda populară a promovării lui Răzvan Burleanu la FRF! Venirea lui a împărțit oamenii din fotbal în mai multe curente, mulți dintre cei care lucrau la Federație au fost aruncați afară, precum o măsea stricată, pe motiv că erau oamenii lui Mircea Sandu, iar alții s-au aplecat din șale și, lingându-i tălpile fanfaronului, s-au aciuat pe lângă el. Toți cei rămași, în afara degringoladei și anemierii fotbalului românesc, nu s-au arătat în stare de altceva! Au trecut anii și a venit vremea altor alegeri. Burleanu le-a câștigat de data asta printr-un subterfugiu, fiind „ajutat” de voturile venite de la fotbalul de sală și cel… feminin! Ca președinte, s-a comportat ca un vechil pe propria moșie, împărțind bani celor care-l lingușeau, cheltuind pe tot soiul de vizite costisitoare, dar neîncercând nicicum să oprească declinul fotbalului autohton, ce a coborât vârtos pe tobogan în această perioadă, ajungând la o cotă rușinoasă. Pe el nu l-a interesat decât propria ascensiune ‒ postul și atât! Înconjurat de câțiva fârțângăi avizi de putere și… carboave, tămâiat de aceștia în fiecare dimineață cu uleiuri mistificatoare, încrezutul individ și-a luat avânt, începând să se creadă un adevărat trimis al Cosmosului pe Pământ! Ordinele și ideile lui au devenit legi pentru „supușii” din Federație, dar și pentru cei care aveau vreo legătură cu această instituție. Cât despre „performanțele” fotbalului românesc, nu mai e nevoie să amintesc, fiindcă ne acoperim de rușine! Şi nu doar prin multele eșecuri înregistrate s-a remarcat, ci și prin atitudinea de vătaf, prin comportamentul jignitor și umilitor etalat. Drept exemplu aduc în atenție că la tragerea la sorți a grupelor Turneului final al Campionatului European 2020, festivitate desfășurată, cu puține zile în urmă, la Romexpo din București, a ales să-l însoțească doar slujbașii lui, câțiva neica-nimeni ‒ Ciprian Paraschiv, Marius Burcă, Auraș Brașoveanu ‒, și nu a invitat pe niciunul dintre cei care au servit cu abnegație fotbalul românesc, obținând rezultate de excepție și aducând faimă țării. Nu au fost invitați la acest eveniment ‒ unde au fost prezenți, printre alții, Totti, Gullit, Figo, Casillas ‒ nici Mircea Lucescu, nici Gică Hagi, nici Gică Popescu, nici Emeric Ienei, nici Cristi Balaj, și nici mulți alții care ar fi meritat cu prisosință! A gândit, probabil, că acești oameni străluciți l-ar fi eclipsat! Comentariile le consider de prisos, judecați dumneavoastră! Din păcate, asemenea acestui vătaf al epocii Băsescu mai sunt mulți, indivizi cu suflete întunecate care, prin metoda deja patentată, au ajuns exponenți ai puterii! Hm! Deșteaptă-te, române! Așadar, o imensă mitocănie, lipsă de considerație și gratitudine față de adevăratele valori, doar grandomanie expusă… în toată grandoarea ei! Poate aceste rânduri îl vor interesa pe vătaful Burleanu măcar ca pamflet! *Trecând la meciurile din Liga întâi, programarea jocurilor denotă aceeași atitudine dezinteresată, distantă, aiuristică; acestea se desfășoară haotic, fără a se ține seamă de unele aspecte legate de efortul fizic al fotbaliștilor, de timpii biologici de odihnă ș.a.m.d. De exemplu, etapa a 18-a s-a încheiat luni, iar marți a început etapa a 19-a, care s-a terminat joi seară, apoi, vineri, să se pornească următoarea, cea cu numărul 20, încheiată luni. Adicătelea, doar să zicem că se joacă fotbal, în ce condiții și cu ce rezultate nu mai contează!?
P.S. La meciul Dinamo-Sepsi (1-2), din etapa 21, arbitrii Iulian Călin și Gabriel Stroe, printr-un furt mârșav, au umilit echipa „câinilor roșii”, vitregind-o de un penalty și eliminându-l pe Nistor pentru niște proteste pertinente! Oare cât mai rămâne fotbalul românesc sub cuțitele „haiducilor” din arbitraj?