A doua runda din play-off-ul ce are ca scop desemnarea campioanei a debutat sambata cu jocul dintre Pandurii si Viitorul. In prima repriza, cele doua formatii si-au pus lacate la porti, asa ca am asistat la un joc inchis, in care mingea a stat mai mult pe la centru. Cele cateva incercari ale combatantilor au fost de-a surda, fiindca, asa cum mai spuneam, fotbalistii au practicat, daca se poate spune asa, un joc ermetic! 
Dupa pauza, lucrurile s-au mai indreptat. Constantenii au devenit mai insistenti si mai incisivi, iar gorjenii au pus la cale cateva atacuri surprinzatoare, care i-au cam clatinat pe imberbii adversari. Primul asalt al gorjenilor, din pacate pentru oaspeti, s-a produs chiar la inceputul mitanului al doilea, cand Ciucur a centrat prin fata portii adverse, iar Nicoara a infipt mingea, fara mila, in plasa lui Peçanha. Era 1-0, Edi Iordanescu se credea in al noualea cer (trona pe primul loc!), echipa lui se apara bine, asa ca lui Hagi nu-i mai ramasese decat sa se agite, precum argintul viu, pe postata de iarba rezervata antrenorilor. Dar iata ca ingerasul lui Gica a suflat, in minutul 73, asupra lui Vlad Rusu, si acesta, precum un mare fotbalist, a trimis o minge falfaind in plasa lui Stanca, iesit dupa ciuperci! Mai apoi, tinerii veniti din orasul Ovidiu au presat reduta juvetilor, dar nici „sarjele” lor, nici agitatia lui Hagi nu au putut sparge zidul producatorilor de praz finantati de mineri. Meciul a fost frumos, cu faze placute, dar, din pacate, Cristi Sapunaru a suferit o accidentare care l-a obligat pe medicul echipei sa-l scoata din teren. Sa speram ca nu-i nimic grav! Nu de alta, dar amandoi Iordanestii (tatal si fiul) au mare nevoie de el! A doua zi, in orasul de exil al stelistilor, Pitesti, trupa lui Reghecampf i-a intalnit pe giurgiuvenii pastoriti de Marius Sumudica. Presiune cat in cazanele fostelor locomotive Pacific, fiindca dunarenii (locul intai, cu 29 de puncte) doreau sa mai sara vreo trei trepte, iar dambovitenii (locul 5, cu 23 de puncte) trageau speranta sa mai faca rost de ceva agoniseala care sa-i apropie de visul becalian: castigarea campionatului! Meciul a fost alert, pe alocuri cam nervos, cu vreo cateva cartonase galbene, date de tarcovnicul Al. Tudor, la intimidare. Numai ca omul in negru nu a mai aratat, aproape de finalul jocului, al doilea galben chilugului Bourceanu, care merita cu prisosinta acumularea a doua cartonase ce, de buna seama, adunate, s-ar fi inrosit! Asadar, Barbuta Rara l-a iertat pe stelist, gandind ca nu se face sa-i strice cheful lui Reghecampf! Pana la urma, Steaua a castigat cu 2-0, aratand un fotbal bun, in viteza, cu incursiuni, uneori, debordante, chiar presarat cu fantezii. Nu acelasi lucru se poate afirma despre baietii de la Astra, care nu au rupt, cum se credea, inima targului, ba au aratat ca sunt sclavii unei metehne: driblinguri la nesfarsit terminate cu mingi pierdute! In putinele minute cand au renuntat la aceasta abordare si au trecut la jocul de pase, au reusit sa-si puna adversara in dificultate. Dar a fost prea putin!