După încă un Campionat European care nouă, microbiștilor români, ne-a sporit frustrările generate de incapacitatea mai multor generații de „tricolori” de a se califica la competițiile importante, încercăm să ne resuscităm speranțele odată cu un nou început. Așa că revenind la… ale noastre (echipe), pe iarba de acasă, într-un prim tur preliminar din Liga Campionilor, CFR Cluj s-a confruntat în Gruia cu trupa bosniacă Borac Banja Luka. La capătul unui meci dominat în întregime, trupa condusă de Marius Șumudică a obținut victoria cu scorul de 3-1.
Rezultatul putea fi mai mare, dar clujenii au ratat câteva ocazii rarisime. Omrani, Deac și Sigurjonsson au fost marcatorii. Omrani, cel care în ultima vreme se cam lăsase pe tânjală, a avut o prestație foarte bună, atitudine observată și lăudată de proaspătul său antrenor. Referindu-se la returul ce urma peste o săptămână, Şumudică, ajuns în orașul de pe Someș… via Turcia, aprecia, grăbit, că meciul din deplasare va fi tot la dispoziția alor lui! Şi astfel „ceferiștii” deja visau la zilele ușoare, căci adversarul următor se preconiza a fi campioana Gibraltarului sau cea a Luxemburgului! Bucuroși, microbiștii de sub Dealul Feleacului, văzând cum joacă echipa sub bagheta lui Șumudică, i-au și pus acestuia o pecete: „Șumudică, noul as de pică”! Personal, partea cu „pică” nu mi s-a părut de prea bun augur, iar în ceea ce privește „asul”, cred că mai trebuie așteptat, fiindcă drumu-i lung. Şi el a continuat peste doar patru zile, cu finala Supercupei, dintre CFR și Universitatea Craiova. Astfel, pe Arena Națională, cele două echipe, una campioană, alta câștigătoarea Cupei, se confruntară pentru a primi trofeul din tablă galvanizată, oferit de Federația de Fotbal prin reprezentantul său de bază, mâna dreaptă a lui Burleanu, conțopistul Mihai Stoichiță. De data asta, formația lui Șumudică a fost învinsă de juveți, în ciuda faptului că aceștia, în cele nouăzeci de minute de joc, nu au reușit să tragă un șut pe poarta lui Arlauskis. În schimb, la loviturile de departajare ei au marcat de patru ori, ardelenii având doar două reușite. Dintre elevii lui Șumudică au ratat Omrani și Păun. Înaintea meciului, antrenorul clujenilor se arăta destul de calm, dar și circumspect, declarând că nu i se pare un dezastru dacă pierde această finală, în schimb este „conectat” la ideea de a avansa cât mai mult în competiția europeană.
Și peste trei zile, marțea trecută, neobositul Șumudică și-a luat trupa și a plecat în Bosnia să joace returul cu Borac Banja Luka. Noi, microbiștii, nu ne făceam nicio grijă, ne asigurase antrenorul că nu sunt probleme, în plus partida pornea de la scorul de 3-1, obținut „acasă” destul de ușor, când clujenii dominaseră autoritar și mai și rataseră cât pentru trei meciuri! Optimismul simpaticului antrenor ne contaminase pe toți. El declarase că are în mână calificarea, și așa părea la începutul partidei, când Deac și ai săi se instalaseră cu totul în terenul advers, doar că pe când tot așteptam golul în plasa bosniacilor, iată că, în minutul 61, Vranjes trimite mingea cu capul în poarta neatentului Arlauskis, iscând stupoarea noastră și mirarea crainicului televizionist, care până atunci îi tămâiase „la greu” pe clujeni. Mai apoi, după doar patru minute, Moraitis, infiltrat în șvaițerul creat de apărătorii clujeni, îi trage o căpățână „buclucașei”, care se oprește în plasa aceluiași Arlauskis! La 2-0 bosniacii prind curaj și inițiază câteva raite periculoase prin careul ardelenilor, dar ratările îi privează de bucuria unui alt gol, care ar fi însemnat calificarea! Scorul general devenise 3-3, CFR-ul pufăia din greu, iar timpul, trecând, a condus partida spre prelungiri. Prima repriză de prelungiri s-a încheiat fără nicio modificare, a doua continua să meargă spre loviturile de departajare, această „loterie” greu de controlat, iar noi făceam înfrigurați socoteli peste socoteli, mărunțind între dinți numele lui Șumudică.
Și când toată lumea aștepta ca jocul să se încheie, exact la spartul târgului (minutul 118), Chipciu, care până atunci fusese un fel de martor pe teren, șutează năprasnic din afara careului, înscriind golul izbăvitor și curmându-ne chinul. În cele trei minute rămase, bosniacii, demoralizați de acest gol neașteptat ‒ ei mizând pe loviturile de departajare ‒, se bramburesc, astfel că, după câteva incursiuni sterile ale clujenilor, arbitrul fluieră sfârșitul partidei. Tabela arată 2-1 pentru gazde, dar scorul general, 4-3 pentru CFR, califică echipa lui Șumi pentru turul următor, cu Lincoln Red, campioana Gibraltarului. Și să mai zicem că Dumnezeu nu-i face cuib la barza chioară! Jocul pare ușor, dar să nu zicem hop până nu sărim șanțul! *Aventura cu balonul rotund a lui Șumudică a continuat peste trei zile, deoarece vineri echipa lui a jucat împotriva CS Universitatea Craiova (a lui Mititelu), în cadrul primei etape a Ligii întâi! Având încă din primul sfert de oră un avantaj de două goluri, înscrise de Ciprian Deac și Tahiri, credeam că până la sfârșit vom asista la un rezultat ce va umili trupa lui Mititelu, numai că nu a fost așa, deoarece juveții lui Adi Mutu au egalat în minutele 22 și 33, băgându-i în sperieți pe clujeni.
Plecând la cabine, la pauză, Șumudică se ținea cu amândouă mâinile de cap, ca lovit în creștet de elicea vreunui elicopter eșuat. La revenirea în teren, ardelenii, serviți probabil cu o ceașcă de terbentină, și nu de cafea, au luat jocul pe cont propriu, iar în minutul 75 tânărul Petrila a reușit să înscrie, modificând tabela în favoarea lor: 3-2. *Deschiderea „stagiunii” 2021-2022 a fost făcută de partida FC Botoșani-FCSB. Contrazicând „statornicia” de a pierde mai mereu în fața echipei din Berceni, fotbaliștii lui Marius Croitoru au „scos” cu greu un meci egal (0-0). Formația lui Becali a dominat partida în totalitate, dar nu a putut înscrie, nici măcar din lovitura de la 11 metri, ratată de răsfățatul Tănase! *Sâmbătă, CS Universitatea Craiova a primit vizita argeșenilor. După un adevărat chin, oltenii au reușit să învingă cu scorul de 1-0, prin golul lui Ivan, din minutul 55. Doljenii nu s-au evidențiat mai deloc în atac, dovedind că practică, deocamdată, un fotbal steril! *Mai acum două săptămâni, Steaua a sărbătorit inaugurarea noului său stadion. În asistența a vreo douăsprezece mii de împătimiți vaccinați și nevaccinați și a câtorva foști jucători ai echipei din Ghencea, acum mai toți pensionari, trupa de Liga a doua, condusă de Oprița, a primit vizita echipei belgrădene OFK (de prin liga a treia sârbească), pe care a umilit-o înfrângând-o cu scorul de 6-0. Ce să zic, era atâta bucurie pe învingători de parcă luaseră campionatul mondial, și nu că bătuseră pe niște ‒ după cum au jucat ‒ amatori!
Fie vorba între noi, ca gazde la un joc amical, fără miză, cumva de protocol, „eroii” puteau să se oprească pe la 3-0, dar, lacomi de izbândă, „militarii” au pus toate tunurile pe adversari, mizând că vor ajunge în… analele fotbalului! La această nepoliticoasă îndârjire s-a mai adăugat și microfonul defect la care Lăcătuș se străduia să rostească niscai mulțumiri și învățăminte, neauzite de spectatori, poate doar de el și de cei câțiva chibiți aflați în preajma lui. Iar bomboana colorată a fost pusă moț atunci când tricoul cu numărul șapte, purtat cândva de idolul echipei Steaua, Lăcătuș, a fost retras și îmbălsămat, pus la naftalină, interzis a mai fi utilizat, și asta în scop de proslăvire! Prostie mai mare nici că se putea! Domnilor în cizme, care conduceți clubul, ar fi bine să știți că un tricou cu un număr asociat cu o vedetă purtat de un tânăr discipol îi va stimula acestuia ambiția, fiind supus permanent comparației și evocărilor. Un tricou expus într-un sicriu de sticlă, în chip de relicvă, nu va inspira pe nimeni! De altfel, Belodedici, Duckadam, Boloni și destui alții n-au ținut isonul acestui gest de exclusivă utilizare a numărului avut cândva pe tricou! Altminteri, întrebarea unui vecin m-ar fi pus în mare încurcătură: „Domne, dacă ăștia vor retrage toate numerele purtate de fotbaliștii merituoși, cum se va juca, doar în maiouri fără însemne numerice, ca pe maidan?”.
