Demolarea unchieșilor

La Budapesta, într-o atmosferă de țintirim, trupa iordănesciană a bătut pasul pe loc, nereușind să rupă gura târgului în meciul cu itineranții bieloruși, așa cum clamau triumfalist, cu câteva zile înainte, conțopiștii Federației, în frunte cu genialul conducător Burleanu!

Meciul s-a „consumat” pe terenul lui Ujpest, care era cam pestriț la culoare, dar destul de bun de joc, perfect plan, fără hârtoape, nu cum acuzau înaintea întâlnirii ziariștii carpatini și fiul lui Tata Puiu. Categoric, nu terenul a fost de vină că partida s-a încheiat cu un scor nul (0-0), ci Alibec și ai săi, care s-au împiedicat în propria neputință, astfel că încercarea de a-i învinge pe zișii outsideri a fost un eșec. Gazdele, adică bielorușii, o echipă de district, s-au pus de-a curmezișul în fața porții apărate de Ignatovich și nu le-au dat voie „tricolorilor” să le bage mingea în plasă, ba, mai mult, de vreo câteva ori, mai cu seamă în minutul 85, acești „vârcolaci” din Minsk erau gata-gata să ne facă pocinogul! Ce mare scofală este că alde Stanciu au alergat (și calul aleargă!), atâta vreme cât ajunși cu mingea în careul advers n-au mai știut ce să facă?! A fost un fel de frecție la piciorul de lemn, despre care Edi a considerat că „important este că nu am luat gol” și că „sunt aspecte pozitive de care pot să mă leg”! Și, în plus, tânărul selecționer dă să laude isprava elevilor săi, adăugând: „Am greșit puține mingi, am avut undeva la 87 la sută procentaj al paselor, am avut șuturi, cornere”. Și ce dacă, nenișorule?, întrebăm noi. Că toate astea s-au dus pe apa Sâmbetei! Sigur că, la urma urmei, vorba milogului care se uită în traistă când iese de la biserică, trebuie să ai și niscai noroc ca să obții ceva! Ce-i drept, până acum am cam avut șansă, atâta vreme cât suntem pe loc de calificare în grupă, dar oare ne va ține în continuare acest copil al hazardului care se cheamă baftă? Și dacă va fi așa, calificându-ne, nu cumva vom ajunge la Turneul final al Campionatului European de fotbal ciuca bătăilor, precum au pățit rugbiștii noștri, pierzători pe toată linia, cu scoruri cosmice (cu Irlanda: 8-82, cu Africa de Sud: 0-76, cu Scoția: 0-84, și cu Tonga, cine-s ăștia?, cu 24-45!), însumând un rezultat general de râsul babuinilor: 32-287! Vălelei, băieții mei!

*Duminică, la București, pe arena din strada Maior Coravu, în fața a doar 21.000 de copii-privitori (UEFA a decis să se joace fără spectatori), dotați cu brățări, ca în caz de rătăcire să poată fi dibuiți, „naționala” noastră a primit vizita selecționatei micului stat din Pirinei, Andorra, populat de vreo 90.000 de suflete. Cum era de așteptat, mai toți cei din „barca” Federației și… anexele ei, suflătorii de cerneală roz în pânze, s-au bătut cu pumnul în cutia toracică, asigurându-ne de o victorie la scor. Ceea ce s-a și întâmplat. Meciul s-a pornit ca o vijelie, în viteză, cu arțăgoșii andorrani dând buzna peste ai noștri, dar furia lor a durat puțin, fiindcă în minutul 23 Stanciu, cu o lovitură din extremitatea stângă a careului mare, i-a vârât mingea printre ochi portarului oaspete. Apoi, după câteva minute, Hagi junior a înscris cu un șut plasat (minutul 28). Iar cu puțin înainte ca prima repriză să-și dea duhul, Marc Garcia l-a faultat, în propriul careu, pe Ianis. Răzvan Marin a executat lovitura de la 11 metri și a urcat scorul la 3-0! Cei 21.000 de copii, printre ei și câteva duzini de mame și câțiva bărboși, sunt în extaz, fac o larmă de recreație în curtea școlii, dar care nu supără pe nimeni, ba chiar îi stimulează pe fotbaliștii noștri. În mitanul al doilea, Coman vâră mingea la iuțeală în poarta oaspeților, obligând tabela să arate un scor demolator: 4-0! Cu toate astea, „motoarele” nu se opresc; elevii lui Iordănescu aleargă fără zăbavă, iar „seniorii” conduși de Luis Alvarez dau și ei la țurloaie, întrucât atât le-a mai rămas. Sigur că ne-am bucurat de această victorie categorică a „tricolorilor”, ea ne dă speranță că poate lucrurile se vor îndrepta în fotbalul nostru, dar să nu se exagereze cu laudele, așa cum obișnuiesc cei de la „Gazetă”, fiindcă trupa lui Edi a jucat cu un adversar modest, o echipă alcătuită în mare parte din unchieși (șapte dintre componenți au sărit de 35 de ani, ba unul are 41!). Cu această ispravă, „naționala” noastră s-a cocoțat pe primul loc al grupei! Să vedem până când!?