A fost de ajuns ca George Ogăraru, cândva fundaș al echipei naționale de fotbal, să le zică vreo două vorbe de duh ziariștilor Costi Mocanu și Emil Grădinescu, reproșându-le că au „ciripit” disprețuitor și cu niște cuvinte veninoase la tv despre „tricolorii” care au evoluat împotriva elvețienilor, ca împricinații să-i întoarcă vorbele în „Gazeta sporturilor”, blamându-l și încercând să-i estompeze meritele de jucător de primă reprezentativă. Totodată, iritați de prestația slabă a fotbaliștilor conduși de Iordănescu jr., câțiva cusurgii adunați într-un cor ad-hoc, ținându-le isonul supăraților comentatori, i-au cântat un fel de prohod actualului coordonator de la CSA Steaua! Și, de bună seamă, lui Iordănescu!
Fredonând în aceeași gamă injurioasă cu cei doi televizioniști care, a văzut și auzit o lume întreagă, au etalat o droaie de aberații în timpul partidei dintre Elveția și România, acești critici-cârcotași, câțiva dintre ei foști mari fotbaliști, s-au adunat într-o mică trupă de comando și s-au pus cu pliciul pe amărâții de jucători și pe antrenorul lor, plesnindu-i mai abitir decât Prigoană cândva pe fosta lui soție! De ce s-or fi ofuscat ei, peste măsură, Cornel Dinu, Gică Popescu, Viorel Moldovan, Basarab Panduru, Marcel Răducanu și alții, torpilându-i pe alde Stanciu, atâta vreme cât au văzut și știu că asta-i potența acestora, a generației actuale de fotbaliști, iar Iordănescu nu are de unde lua alții!? Îi întreb: dacă ar fi fost ei selecționeri ai „naționalei”, cu cine ar fi făcut echipa? Că Messi și Mbappe ultima dată când am verificat nu aveau buletin de România! Careva, ironic, i-a reproșat lui Pușcaș că i-a căzut mingea pe cap din întâmplare, la o fază premergătoare unuia dintre goluri, dar adevărul este că fotbalistul se afla exact acolo unde a picat ea, nu în altă parte! Cârcoteli!
Cât despre cei doi vectori ai emisiei, nu pot să spun decât că rolul lor e cel de a comenta fazele meciului, nu de a face aprecieri nepotrivite! Cuvintele „cazarmă”, „defilare”, „soldă”, „trupet”, invocate de ei, nu-și au locul referitoare la Ogăraru. Oare le pute Steaua, echipa armatei? Păi, să fie atenți că, din pricina vecinilor de la răsărit, concentrarea bate la ușă! La urma urmei, cel luat în tărbacă și-a arătat nemulțumirea, chiar revolta, despre modul disprețuitor și acuzator cu care cei doi comentagii au împănat întregul meci. Sigur, nu se poate contrazice faptul că jucătorii noștri au fost pe alocuri jaloane pentru băieții din Țara Cantoanelor, ori că scorul acela de 2-2 a venit din noroc, nici că alde Coman au părut aproape inexistenți timp de 86 de minute, dar de aici și până la a-i umili ca la talcioc pe cei chemați să reprezinte glia mioritică ar trebui să se interpună oleacă de distanță! Sau de… bun-simț! Și ca „binomul” televizionist să mai învețe câte ceva, chiar și acum la… maturitate avansată, lansez îndemnul să citească ce a scris, în legătură cu partida din țara ceasornicarilor de lux, printre altele, distinsul ziarist Ovidiu Ioanițoaia: „În măsura în care naționala noastră a părut limitată în exprimare, uneori chiar străină de fotbalul competitiv, ea n-a depus armele și a găsit resurse să revină. Greu de spus dacă merita egalul de la Lucerna, însă important e că l-a obținut. De aici trebuie să plece orice analiză, deoarece numai rezultatele rămân. Impresiile se pierd în timp, se șterg”. Păi?
P.S. Și ca nu cumva să lipsească bomboana de pe coliva ideatică a gureșului cor cu veleități de antrenori-minune, la Campionatul European de Tineret (U21) trupa alcătuită de Emil Săndoi a pierdut partidele cu Spania (0-3) și Ucraina (0-1), ratând șansa de a merge în sferturile de finală ale competiției! „Asta-i marfa!”, le-ar fi zis „pretențioșilor” regretatul mare scriitor și pamfletar Eugen Barbu. Sau, ca alternativă: „De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere!”.