Claponii

Meciurile de calificare în sferturile de finală ale Euro 2020 au continuat săptămâna trecută, luni, cu întâlnirea dintre Croația și Spania, de la Copenhaga. Primul gol al partidei a fost unul de… râsul curcilor! La o minge trimisă „acasă” de Pedri, adormitul portar iberic Unai Simon, crezându-se probabil printr-una dintre grădinile Raiului, cu gândul la nemurirea sufletului, n-a oprit, așa cum trebuia, „peticita” și, după ce i-a dat un sărut fugar cu vârful bocancului, a privit după ea cum se rostogolește în poarta goală! Jocul a avut o istorie de pomină, ce merită luată în seamă și clasificată ca una fabuloasă.

După autogolul amintit, spaniolii reușesc să se trezească din letargie și înscriu de trei ori, astfel că tabela arăta la un moment dat scorul de 3-1 în favoarea lor. Nici naiba nu mai gândea că alde Busquets mai pot avea vreo emoție, dar, cum fotbalul e sportul surprizelor, croații au pus osul la bătaie și, mintenaș, cu câteva minute înaintea încheierii timpului de joc au izbutit să egaleze (3-3)! Urmează, așadar, prelungirile, cele două reprize de câte un sfert de oră. Și să vezi și să nu crezi! Frumușelul Morata, cel care nu a prea rupt inima târgului în niciun meci, într-o răbufnire de orgoliu înscrie în minutul 100, modificând tabela la 4-3. Croații aleargă din ce în ce mai greu, se vede că s-au prăvălit din cerul în care își aflaseră speranțele, dar băieții lui Enrique sunt tot mai siguri pe ei, plimbă mingea și mai înscriu o dată, prin Oyarzabal (minutul 103), ba chiar ajung de câteva ori în situații favorabile de a marca, însă nu se mai întâmplă. Partida se încheie cu o bară a răsfățatului Morata și cu un fel de horă a bucuriei jucată de fericiții iberici care, după aproape zece ani, ajung iarăși într-o fază superioară a competiției europene. Deocamdată, s-au calificat în „sferturi”, urmând să demonstreze mai mult la Sankt Petersburg, cu câștigătoarea dintre Franța și Elveția.

*Seara, de la ora 22, la București, „cocoșii galici” i-au primit la Arena Națională pe fabricanții celor mai precise ceasuri. Lume multă (25000 de spectatori), trâmbițe, tobe, cântece în mai multe limbi, temperatură convenabilă, gazon excelent. Un vecin îmi spune: „Vărule, arșice îi vor face franțujii pe ceasornicarii din țara cantoanelor. Mi-e milă de ei!”. Eu tac și-mi amintesc o declarație a antrenorului Petkovic, în care nu se arăta deloc îngrijorat privind rezultatul partidei. Dar, cunoscând talentul și forța jucătorilor lui Deschamps, îmi fac socoteala că ar fi o prea neasemuită surpriză ca elvețienii să le taie creasta „cocoșilor” Mbappe, Varane, Pogba, Griezmann, Benzema și celorlalți ca ei. Începe meciul și, uimitor, alde Shaqiri pun stăpânire pe minge, iar în minutul 15 Seferovic înscrie în poarta lui Lloris. Stupoare! Primul mitan se încheie cu acest scor. În repriza a doua se nasc faze de… infarct. Prima: elvețianul Rodriguez ratează un penalty (minutul 55)! Apoi Benzema egalează (minutul 57) și înscrie al doilea gol al său (minutul 59), obligând tabela să arate 2-1. În minutul 75, imperturbabilul Pogba, cu un șut de excepție, tras de pe la vreo douăzeci și ceva de metri exact în colțul unde păianjenii pândesc prada, urcă scorul în favoarea echipei lui la 3-1. Gata, își spunea toată lumea, s-au încheiat socotelile! Fotbaliștii francezi deja destupaseră șampania, suporterii lor visau la berea rece din Centrul Vechi, în schimb elvețienii strâng din dinți, calculând minutele rămase!

Şi cum timpul mereu s-a supus mecanismelor elvețiene, el s-a arătat îngăduitor și generos, oferindu-le suficient răgaz lui Seferovic (minutul 81) și Gavranovic (minutul 90) să egaleze! Este 3-3, șampania se varsă dispărând ca fata morgana, toată lumea se hidratează doar cu apă din pet, căci urmează prelungirile! În timpul celor treizeci de minute nu se mai întâmplă nimic, doar câteva ratări de ambele părți, așa că se trece la executarea loviturilor de departajare, unii le spun de pedeapsă, și au dreptate, fiindcă adesea „loteria” aceasta face victime printre vedete, schimbând ierarhii prestabilite. Sorții îi desemnează pe elvețieni să execute primii, și cei cinci elevi ai lui Petkovic se achită de sarcină cu succes. Francezii le țin isonul până la ultima lovitură, ratată de Mbappe, cel care încearcă să-i detroneze pe Messi, Ronaldo și Neymar și care costă 160 de milioane de euro! Cam cât o rachetă de croazieră cumpărată de ministrul apărării pentru a ne apăra de ruși! Stadionul fierbe, învingătorii se trântesc făcând din gazon alunecuș, se pupă, unii plâng de bucurie, iar Pogba și umiliții săi coechipieri fac mărunțel din buze, precum mielul care a pierdut țâța oii! Așadar, iată că francezii au plecat de la Paris cocoși cu creastă în frunte și s-au întors în orașul luminilor claponi!

*Marți ce-a trecut, la Londra, britanicii le-au paradit șenila germanilor, învingându-i cu 2-0. Nemții mi s-au părut neputincioși. Acum înțeleg motivul pentru care Joachim Low, după o viață de selecționer, dă bir cu fugiții! *Apoi, ucrainenii lui Șevcenko le-au luat maul suedezilor (2-1, după prelungiri), urmând să joace cu supușii reginei Elisabeta!

*Și-acum, după ce Franța, Germania, Portugalia, Olanda, Croația și Suedia (toate cu pretenții!) au luat calea umilinței, de întoarcere acasă cu coada între picioare, nu ne-a mai rămas decât să urmărim jocurile din „sferturi”. Primele două s-au desfășurat vineri. La ora ceaiului, pe stadionul din Sankt Petersburg, s-au întâlnit Elveția și Spania. De cum a început meciul, „buclucașa” a fost mai mereu la… îndemâna ibericilor, care au și obținut un gol încă din minutul 8, când Jordi Alba a șutat cu  sete, iar „ceasornicarul” Zakaria a deviat mingea spre propria poartă! Este 1-0, cei din țara cantoanelor se străduiesc să ajungă în careul advers pentru a anula acest avantaj, dar spaniolii nu le acordă nicio șansă. În mitanul al doilea, elevii lui Luis Enrique domină, dar, la un contraatac fulger al elvețienilor, Shaqiri izbutește să egaleze. Jocul de înăsprește, și „roadele” apar: în minutul 76 Freuler îi trage în careu o cotonogeală de cartonaș stacojiu lui Moreno, astfel că arbitrul întâlnirii procedează în consecință, dându-l afară. Rămași în zece oameni, elvețienii nu se dau bătuți, inițiază câteva contraatacuri periculoase. De asemeni și spaniolii, dar tabela rămâne înghețată la 1-1, situație care impune timp suplimentar de joc. Dar nici prelungirile nu dau satisfacție vreuneia dintre formații. La loviturile de departajare ibericii reușesc să înscrie de trei ori, pe când elvețienii doar o dată. Așadar, Pedri și ai săi vor merge în semifinale.

*Adversara Spaniei a fost stabilită de al doilea meci al zilei, dintre Belgia și Italia, disputat la Munchen. Prima repriză a fost antrenantă, macaronarii arătându-și iuțeala și perfecta posesie a mingii. Ei înscriu două goluri prin Barella (31) și Insigne (43), iar belgienii reduc din scor prin Lukaku (45+2), din penalty. Scorul de 2-1 se menține până la sfârșitul partidei, peninsularii dovedindu-și o dată în plus măiestria în apărare. Şi astfel, destul de lejer, Squadra Azzurra se califică în semifinale. *A doua zi, la Baku, Cehia a jucat cu Danemarca. Nordicii au înscris primul gol încă din start, apoi pe al doilea spre sfârșitul reprizei. Mitanul secund debutează cu dominația cehilor, care marchează în minutul 48 și presează egalarea, însă, în ciuda faptului că au avut mai mult mingea, iar spre final adversarii lor abia mai reușeau s-o atingă, partida se încheie cu scorul de 2-1, rezultat ce-i califică pe danezi în semifinale. *Ultimul meci din „sferturi” s-a disputat la Roma, între Anglia și Ucraina. Englezii i-au învins pe elevii lui Şevcenko la un scor umilitor: 4-0! Mult-hulitul Kane, criticat că nu înscrie goluri, a izbutit să trimită mingea în plasa portarului ucrainean de două ori (în minutele 4 și 50). Acum lucrurile-s lămurite: prima semifinală se va disputa pe 6 iulie între Spania și Italia, iar a doua pe data de 7 iulie, între Anglia și Danemarca. Ambele partide, ca și finala din 11 iulie, vor fi găzduite de Stadionul Wembley.

P.S. Un domn cu mustață de cocalar se străduiește să mă muște de buzunarul din spate al pantalonilor, „sancționându-mă” că îi mai zic mingii și „buclucașă”. Probabil nu știe, dânsul având legătură cu fotbalul precum nuca în perete, că microbiștii au inventat această poreclă, nu eu. Mă întreb de ce îi pute această vorbă, atâta vreme cât dânsul, cioclu permanent al televiziunilor, exală niște falseturi sportive de stă pisoiul în coadă?! Nu mai spun de emisiunile în care se dă de ceasul petrecaniei să ne învețe limba română, povețe în care „buclucașele” cuvinte sar departe de el, precum dracul de tămâie! Nene închipuitule genial, ce atâta disperare despre ce fac eu?! Șezi blând ‒ altfel, oftica-i dușmanul sănătății! Și nu de alta, dar te văd cam șubred!