„Ciobănaș la oi m-aș duce…”

Fostul lăcătuș-mecanic din era comunistă Gigi Becali, ajuns miliardar în capitalismul postdecembrist, este una dintre figurile cele mai controversate care viețuiesc în spațiul mioritic. Născut într-o așezare uitată din câmpia Brăilei, pasionat de creșterea ovinelor, pe care le tunde și le mulge pentru a vinde lână, lapte și brânză telemea preparată cu ajutorul zăgârnei, el nu a rămas însă la această chiverniseală, ci a evadat alergând spre înălțimile averilor colosale, cu hotărârea de a se împopoțona cu hlamida imperatorilor! Dar, în afara bogăției imense adunate nu din oierit, ci din (re)comercializarea multor terenuri din gliile obținute cu iscusință, istețul machedon a ajuns să-și impună deseori părerile și dorințele, spre uimirea unora și admirația altora. Folosindu-și postura de miliardar, fostul cioban a influențat, chiar supus, o mulțime de oameni, unii aflați în posturi importante, determinându-i să-i satisfacă mendrele.

Așa a ajuns europarlamentar și deputat în forul legislativ al țării, unde nu prea a făcut purici, din motive de oarece trogloditism manifest ori din pricini de privare de libertate! Posesor doar al unor diplome obținute, mai probabil, de pe la… Vadul Oii, pe lângă cea de lăcătuș, Gigi, cum îi spune toată lumea, a ajuns totuși să umple televiziunile cu interviuri glazurate cu agramatisme și destule mitocănii, decretând uneori păreri, multe de-a dreptul penibile ori grotești, dar, culmea (mă rog, datorită biștarilor „donați” realizatorilor tv), încurajate de „formatorii de opinie” care dirijează „lumina” micilor ecrane! De curând, aflat deputat în Parlament prin dania celor de la AUR, bântuit de misoginism, locuitorul din Pipera a demisionat din partid deoarece membrii formațiunii respective au adunat semnături pentru o candidată la președinție, culpabilă clar fiind dânsa prin aceea că este… femeie! În plus, s-a pornit să-i noroiască pe cei care l-au propulsat în divanul țării, debordând turuieli penibile și adesea mincinoase. Lipsa de recunoștință pentru că a fost preferat în locul altuia în funcția de deputat, comportamentul ambiguu, cu eschivări neînțelese, cu atacuri și hăituieli la adresa unor personalități, permanenta afișare că „le știe pe toate”, acestea adunate i-ar putea fi îndemn ca el, Gigi Becali, să-și schimbe costumul cusut la Paris cu sarica aninată după ușa din saiaua aflată în spatele casei, apoi să-și ia fluierul și să cânte duioasa melodie „Ciobănaș la oi m-aș duce”! Poate așa se va mai liniști viața publică și ar vitregi televiziunile de spusele, atacurile și pildele sale… ciobănești!

*Vineri seară, pe Arena Națională, în prezența a peste 50.000 de spectatori, „tricolorii” conduși de Mircea Lucescu au întâlnit echipa din Bosnia și Herțegovina, în primul meci din cadrul calificărilor pentru Cupa Mondială din 2026. Din păcate, acest debut s-a dovedit a fi unul cu gust amar pentru echipa națională, învinsă cu scorul de 1-0. Golul a fost înscris, în minutul 14, de tânărul bosniac Gigovic, din pasa lui Kolasinac, mingea trecând prin fața „axei” Rațiu, Popescu și Burcă precum trenul printr-o haltă părăsită! În pofida faptului că reacția „tricolorilor” a fost palidă, cu prea multe pase greșite, în minutele 26, 30 și înaintea încheierii primului mitan Drăguș a avut ocazia să înscrie, dar inspirația nu i-a fost aliat; sau, mai concret, capul și picioarele nu l-au ajutat! În repriza a doua, „galbenii” s-au mai dezmorțit, chiar au dominat, însă zeița norocului le-a fost… vitregă! Iar în minutul 53 le-a fost de-a dreptul vrăjmașă, când cultivatorul de lalele olandeze, arbitrul Danny Makkelie, nu a acordat lovitura de la 11 metri la un henț voit comis de bosniacul Tahirovic, „omul în negru” sfidând realitatea și recomandarea VAR!

De altfel, fluiericiul venit din Țările de Jos a mai făcut câteva măgării, toate în detrimentul echipei noastre. Acest insucces întristează toată suflarea românească și desigur pe antrenorul Mircea Lucescu, căruia nu-i găsim decât vina că unele schimbări (Alibec și Mitriță) trebuiau făcute oleacă mai devreme. Dar distinsul tehnician știe el ce face, chiar dacă l-a considerat pe golgheterul campionatului, Louis Munteanu, nu suficient de… mare, cedându-l „naționalei” U21. Decizie care, ghinion, vorba știm noi cui, s-a suprapus cu accidentarea, greu de anticipat, a impetuosului Bîrligea, trimis la infirmerie. Dar, cum mai sunt destule meciuri de jucat, ne lăsăm ispitiți de speranța că echipa noastră va intra în zodia norocului!

*Luni seară, în al doilea meci din Grupa H, „tricolorii” noștri s-au confruntat cu fotbaliștii din San Marino. Durat de lucrătorul în piatră Marin (devenit ulterior sfânt), microstatul-enclavă din Peninsula Italică are vreo 35.000 de locuitori. Cum partida a fost sold-out cu ceva zile înaintea desfășurării ei, bănuiam că toți se vor afla pe stadion! Nu a fost chiar așa, pentru că micuța arenă (cu vreo 5000 de locuri) s-a dovedit a fi plină de suporteri români, a căror „coregrafie” a impresionat gazdele. Sperăm că nu și pe cei de la FIFA, gata mereu să „evalueze” spectacolul pirotehnic! Cât despre meci, ne-a mai venit inima la loc, întrucât băieții noștri au câștigat cu 5-1. Acest scor „fluviu” (vorba unui suporter înfocat) a fost deschis de gazde cu un… autogol. Apoi, iavaș-iavaș, au urmat și golurile înscrise de fotbaliștii noștri, care au făcut un joc cam încâlcit, ca în Superliga lui Burleanu! Au primit însă imbold și ajutor de la sanmarinezi, învoiți de la job pentru acest meci, care ne-au „oferit” două penalty-uri, transformate de Răzvan Marin și Ianis Hagi.

Lucescu a „rulat” cam tot ce avea pe bancă, vârându-i în teren și pe Mitriță, Dragomir, Politic, Ciobotariu și Alibec, ultimul marcând golul cinci. Pe lista marcatorilor s-a mai aflat Mihai Popescu. O victorie clară, care ne bucură, dar să nu uităm că, mai mult ca sigur, toate celelalte echipe din grupă vor pleca din micuțul stat cu sacii în căruță! În celălalt meci al serii, Bosnia i-a învins cu 2-1 pe ciprioți, adunând șase puncte. Așadar, să fim cu ochii pe bosniaci ca pe butelie, iar returul împotriva lor va trebui neapărat câștigat. Altfel, se poate întâmpla, ferească-ne năpasta, ca Lucescu, din frustrare, privindu-și „aleșii”, să fredoneze cu năduf „Ciobănași la oi i-aș duce”!