De ceva vreme, dorind ca drăguții iubitori ai fotbalului să nu moară, chipurile, de plictiseala vacanței, cei din conducerea Federației au decis ca în mijlocul verii, atunci când vipia topește asfaltul trotoarelor și copiii se bălăcesc prin apa fântânilor arteziene, să se dispute Supercupa, în care câștigătoarea campionatului să se confrunte cu cei care au dobândit Cupa.
Aparent lăudabilă idee, dar, fie vorba între noi, protagoniștii nu-s chiar atât de fericiți, întrucât meciul are loc în miezul verii, cum ziceam, când, în afara „codului roșu” de caniculă cu care ne bagă în sperieți cei de la meteorologie, fotbaliștii se află în perioada de pregătire ori chiar cu un picior în vacanță. Și-atunci, partida cu pricina devine un fel de joc amical, în care, de fapt, antrenorii caută să-și finiseze, cât de cât, echipa. Ba unii tehnicieni, cu gândul la campionat și la meciurile europene, lasă baltă intenția de a câștiga întrecerea, introducând în teren mai cu seamă rezervele. Așa s-a întâmplat și sâmbătă 6 iulie, din anul Mistrețului de pământ (zic astrologii chinezi), când formațiile CFR Cluj și Viitorul au intrat pe gazon cam ciumpăvite de adevărații titulari. Dar, ca să nu par Gică Contra față de această hotărâre a mai-marilor din fotbalul mioritic, aduc drept argument chiar spusele, cu câteva zile dinaintea acestui joc programat pe arșița lui Cuptor, atât ale „ceferistului” Dan Petrescu, cât și ale „regelui” Gică Hagi, care au tot murmurat intenția de a nu întrebuința echipa de bază, menajându-și astfel… corifeii! Luând de-a bună cimilitura caragialească „birja merge pân’ la gară”, m-am urcat în tren și, după o călătorie între tampoane, am ajuns în orașul găzarilor, pe stadionul „Ilie Oană”, pentru a le vedea „pe viu” pe cele două combatante. Ce-i drept, meciul s-a disputat seara, la lumina reflectoarelor, și nu la aproape 100 de grade Fahrenheit, cum a fost la vremea prânzului, ci pe la vreo 80, temperatură destul de agresivă, la care actorii gazonului au asudat kilograme de transpirație. Așadar, la opt fix, fluierarul juvete Colțescu a dat semnalul de pornire. Prin tribune, lume multă, care a înfruntat cu stoicism și cu prea puțină agitație dogoarea betonului. S-a jucat la „țăcăneală”, puștii machedonului alergând cu o viteză în plus și driblându-i mai mereu pe „acarii” școliți de „Bursuc”, veșnic agitat și pornit pe proteste. După cum a decurs jocul, am crezut că se va ajunge la loviturile de la 11 metri pentru departajare, dar nu a fost așa, fiindcă în minutul 86 imberbul Artean i-a livrat o torpilă în plasă lui Arlauskis, lăsându-l ca la dentist! Mai la vale puțin, clujenii au fost la o palmă de a egala, dar au trimis mingea în bară. Încolo, mai nimic, doar fotbal de vacanță. Astfel, meciul s-a încheiat cu izbânda celor de la Viitorul, care, în culmea fericirii, au pus mâna pe cupa de inox. Ca și comentarii, ar fi de amintit că nepotul lui Sucă, Sebi Colțescu, s-a făcut că nu vede „voleiul” din minutul 52 comis de un fundaș ardelean în propriul careu. Cât despre calificativul jocului, se poate spune că partida a fost cam… subțire, precum șprițul de vară!
P.S. Întreaga presă de sport, ba chiar și cea care se ocupă de politică și anunțuri imobiliare, ne-a speriat din cale-afară anunțând că George Țucudean are inima în piuneze și că va merge urgent la o operație pe cord. Mare mi-a fost mirarea văzându-l pe tânărul golgheter în teren, alergând după minge! Treanca-fleanca, mere acre!
