Singurul ziarist care a avut curajul să rupă pisica-n două privind atitudinea neonorantă a „cadeților” noștri, mânați de pe margine de Adrian Mutu, a fost excelentul comentator de sport Cristian Geambașu. Ceilalți… confrați ai săi în ale condeiului s-au raliat, într-o abnegație de tip comunist, în patima admirației pentru acel scor de 1-1 obținut la mustață de tinerii fotbaliști români, în cârdășie cu adversarii lor. Jenantă și blamabilă atitudinea „tricolorilor” U21 din ultimele minute ale partidei cu Danemarca, meci contând pentru calificarea la Euro 2021.
„Complici” le-au fost și adversarii lor, veniți la Ploiești deja cu toți sacii în căruță (locul întâi în Grupa a 8-a, cu șase puncte avans), și deci „generoși” în a contribui la un simulacru de fotbal și la o calificare (a României) lipsită de glorie. Şi dacă în prima repriză „tricolorii” au arătat ceva forță și dăruire, dar consumate steril, fără rezultat, în a doua au reușit cu greu egalarea, după ce nordicii au jucat minute bune cu un om în minus! E drept că fluiericiul George Vadachkoria, venit din țara de baștină a dictatorului Stalin, Georgia, le-a dat de pomană danezilor o lovitură de la punctul cu var, în minutul 50, prin transformarea căreia au luat conducerea, dar tot atât de adevărat este faptul că după egalare, care „a căzut ca o binecuvântare…” (vezi „Gazeta sporturilor”, Justin Gafiuc), reușită în minutul 73 de Costache, românașii au pus-o brusc de mămăligă, umbrind veselia iscată de obținerea unui punct în clasamentul grupei, aducător al calificării mult-dorite. Prea des dăm cu căciula-n văzduh de bucurie, ținând ochii închiși, fără să scormonim după adevărul însăilat în realitate! Păi, în ultimele douăzeci de minute, mioriticii noștri, deveniți instant machiavelici, adepți ai principiului „Scopul scuză mijloacele”, au ținut enervant mingea departe de vreo poartă, pasând-o de sute de ori spre niciunde, arătându-le oaspeților că știu și ei ce înseamnă „A fi sau a nu fi” (calificați)! Ce naiba, păi degeaba a stat Mutu, antrenorul lor, vreo cinci ani la Florența, să nu-l cunoască el pe Machiavelli? Cu siguranță s-a intersectat pe la vreun colț cu signor Niccolo, căci iată cum grăiește Adriano al nostru: „Eu le-am spus să paseze așa. Păi…? Să mă prindă pe contraatac și să îmi dea gol?”. Lăsând ironia deoparte, să te dedai la un simulacru de fotbal, și apoi să sari în sus de bucurie că ai obținut o calificare, indiferent cum, fie chiar cerșind îngăduința ori indiferența adversarului, mi se pare o meschinărie și o lipsă crasă de respect de sine și pentru fairplay-ul datorat oricărui sport, în care angajamentul este, poate, cel mai important! Minutele alea au fost de-a dreptul penibile pentru toți participanții din incinta stadionului ploieștean, unde, în asemenea situații, circulă vorba: „Ai întors-o ca la Ploiești!”. Până și incompetentul arbitru, care, repet, le-a făcut oaspeților cadou o lovitură de la 11 metri și l-a eliminat prea ușor (cartonaș roșu, direct) pe danezul Hausner, privea la ce se întâmplă pe teren cu mirare, chiar jenat! Iritat de ce a simțit, Cristian Geambașu scria: „Un simulacru de fotbal, justificat de politețea danezilor și de interesul nostru de a termina partida neînvinși. Otrăvit mesaj al unor echipe de tineret care s-au comportat ca niște selecționate de bătrâni căliți în rele”. Păi?! Un cititor înrăit al ziarului „Național” m-a întrebat dacă nu cumva cei mari de la UEFA pot anula partida cu pricina pe motiv de „non combat”. Cum în ziua de azi mai toate hotărârile, în majoritatea domeniilor, se fac strâmb, anapoda, întrebarea omului mi-a cam dat fiori. Aoleu, dacă, ferească sfântul, granzii fotbalului european anulează rezultatul, toți jucătorii lui Mutu, ca și el, antrenorul lor, vor rămâne muți, îngropându-și veselia în rușinosul simulacru de fotbal arătat în ultimele minute ale meciului! *Adus, în sfârșit, cu troica, tocmai din creierul munților Urali, Eric Bicfalvi și-a pus amprenta de marcator și în meciul echipei noastre naționale cu preparatorii de pâine sifonată (!) din Belfast. Scriam mai deunăzi că băiatul ăsta umflă de zor plasele echipelor din Rusia și, de parcă ar fi citit ziarul „Național”, Rădoi, iată, l-a inclus în lot, ba chiar l-a introdus în teren, din păcate abia în minutul 75. În pofida acestui fapt, bărbosul Eric, cel uitat prin zăpezile Uralului, a înscris golul egalizator, care plasează „tricolorii” în urna a doua valorică pentru preliminariile Cupei Mondiale. Altfel, fără realizarea lui, am fi frecat banca celei de a treia grupe valorice, unde se află, printre altele, și Irlanda de Nord. Ar fi de arătat că prestația echipei noastre nu s-a ridicat la nivelul unui fotbal de calitate, ba chiar a scârțâit pe ici, pe colo, dar egalul le-a dat aripi laudacilor, care, cum era de așteptat, s-au opintit să-i ridice în slăvi pe drăguții de jucători. Fiindcă eu nu-i laud, voi primi niscai înjurături, dar să ia aminte acești „ziarici” (vorba lui Boanchiș) că i-au mai luat și alții în tărbacă, precum Ovidiu Ioanițoaia, Cristian Geambașu și Dan Udrea! Păi?! *Încheiată povestea partidelor internaționale, prima ligă și-a reluat jocurile. Astfel, Dinamo a rupt lanțul ghinioanelor, câștigând cu 3-0 partida cu FC Voluntari. „Câinii roșii” au arătat bine, chiar dacă au alergat… pe stomacul gol, noul patron din Peninsula Iberică uitând să le dea tainul! *A doua zi, Craiova, condusă de „mantaua de vreme rea” Cornel Papură, și-a încercat norocul, pe plaiurile botoșănene, cu elevii „răzeșului” Marius Croitoru. Cele două formații s-au străduit să se înfrângă una pe alta, dar nu s-a putut. Scorul de 0-0 nu ilustrează totuși un meci nul, fiindcă jocul a arătat alert și spectaculos! *Duminică, la opt seara, în Gruia a poposit, venind de la Arad, echipa denumită, mai nou, „Tânăra Doamnă”. „Premianții” Ligii a doua din anul acesta au reușit să învingă cu1-0 campioana țării, prin golul înscris, în minutul 75, de fostul „ceferist” Hora! La sfârșitul partidei, Bursucul și-a smuls, de necaz, pielea de pe el!
P.S. Din păcate, una dintre cele mai titrate echipe de fotbal carpatin, Dinamo, este pe tobogan, și unii decretează, din puțul gândirii proprii, că vina acestei prăbușiri i-ar aparține, în exclusivitate, fostului PSD-ist Negoiță. Hai, că-i bună! Așa cum mi se pare la fel de năstrușnică afirmația premierului Ludovic Orban, care, mai zilele trecute, referindu-se la protestele agricultorilor pe motiv că sunt văduviți de subvențiile mult-așteptate, declara cu multă emfază, pe cântec de ghitară, că împricinații sunt ai… PSD-ului! Să-ți cadă ceasul în vasul cu apă, nu alta! Și-atunci, ai PNL-ului sunt ăi de culeg sparanghel pe meleaguri străine?
