Nu stiu cat glicogen i-a mai ramas in ficat Simonei Halep dupa efortul depus, o adevarata zobeala, in jocul cu americanca Lauren Davis, tinand cont de faptul ca meciul cu pricina (desfasurat la Melbourne, oras aflat in preajma golfului Port Phillip) s-a intins pe un timp rar intalnit in tenisul feminin, de aproape patru ore.
Dupa ce micuta si agila Lauren i-a luat fata in primul set romancei cu 6-4, aveam impresia ca antena televizorului meu da semne de clatinare. Dar in al doilea set Simona isi arunca toate rezervele energetice din ficat in muschi si castiga, la randu-i, cu 6-4, reusita care m-a linistit si mi-a creat o stare de asteptare plina de speranta. Dar povestea de-abia acum incepea! Initial, jucatoarea noastra isi creeaza avantaj, fiind prima care obtine breakul in setul decisiv. Dar americanca s-a imbatosat, a egalat, si a pornit intr-o cursa de urmarire care nu se mai termina. Ingrijorat la culme, cu adrenalina zvacnindu-mi in cap si cu pilulele contra infrangerii la indemana, imi venea sa inchid televizorul, de spaima ca Simona va ceda la insistentele cainesti ale minionei Davis. Dar, din pricina unui licar de speranta, nu am putut apasa butonul cu pricina si am ramas cu privirile lipite de ecranul cu care facusem aproape corp comun. Si, ca istoria sa fie si mai dramatica, a venit ghemul ala (al 22-lea din set!!) in care Halep a trait periculos, adversara ei agonisind trei mingi de meci consecutive. Dar mana Simonei, strunita de o forta ascunsa, in aceasta situatie, nu a tremurat, precum inimile a milioane de telespectatori romani in fata micilor ecrane, stapanirea de sine si talentul acestei exceptionale sportive anuland rand pe rand handicapul celor trei puncte cu potential fatal. Asa ajunge campioana noastra si a lumii sa entuziasmeze intreaga suflare de pe Terra, dovedind ca isi merita locul aflat pe jiltul de aur al tenisului feminin. Din pacate, aceasta mare bucurie mi-a fost umbrita, si nu numai mie, ci multor romani, de asa-zisa analiza facuta de un individ caruia parul, intelegand ca trebuie sa se arate mai destept decat detinatorul lui, i-a parasit capatana, lasandu-i capul gol, din care emana pareri de habarnist. Probabil ca insul crede ca se afla la emisiunile ufologice, in care subiectii sunt imbracati precum el, in haine de fochist de pe locomotivele comuniste manate cu aburi, cu care el incearca sa ne abureasca! Cred ca postul de televiziune care ni-l tot scoate din sarcofag pe acest distribuitor de ditirambe ar trebui sa ii acorde o pensioara, un time-out prelungit, pe masura nepriceperii sale in ale sportului. In schimb, victoria fabuloasa a Simonei impotriva americancei Davis a dat ghes imaginatiei nu numai cohortelor de ziaristi, ci si unor lautari vestiti, care, mai nou, pe o melodie bine cunoscuta, au cantat in seara zilei de sambata „Bate-un vant fierbinte la Phillip in port/ Unde-a noastra Halep bate si ia tot…”. Din fericire, in meciul urmator Simona s-a indurat de chinul nostru si a invins-o, luni, pe Naomi Osaka in minimum de seturi (6-3, 6-2), calificandu-se in sferturile de finala ale turneului australian. Astfel, cantecul merge mai departe! Trecand de la mingea de tenis la… cea peticita, observ ca mai toate cluburile in aceasta perioada, neglijand sa-si puna oamenii sa dea zapada din curti, s-au preocupat doar de transferuri. Cea mai eficienta in „vitaminizarea” echipei a fost gruparea de sub Dealul Feleacului, care a reusit sa si-i anine la trupa ceferista pe Tucudean si pe Ionita, de la Astra. Fie vorba intre noi, Gigi Becali, chiar daca nu se da in stamba ca nu l-a putut obtine pe fostul giurgiuvean, isi roade unghiile de necaz ca fotbalul clujean s-a intarit zdravan. De altfel, intr-o declaratie mai soptita, latifundiarul din Pipera l-a laudat pe Dan Petrescu, spunand despre el ca este un antrenor foarte bun! Dar si oierul-sef a reusit un transfer de marca. Este vorba despre aducerea lui Gaman in linia de fundasi, care vine sa intareasca apararea cam ciuruita a FCSB-ului.