Încercând să ne îndoape cu ideea că s-ar fi hotărât, chipurile, să le pună zăbală arbitrilor de pe plaiul mioritic, alde Burleanu au adus, cu mari sforțări, două dube pline cu acele mașinării infailibile numite VAR, care, cică, vor elimina neregulile iscate la meciurile de fotbal! Această investiție ar avea nobilul scop de îndreptare a unor decizii ale drăguților „fluierași”, care s-au remarcat prea deseori prin bâlbâieli, chioreli sau greșeli voite ori nevoite, comise cu nonșalanță!
De respectivele camere TV sunt legate două monitoare, în ale căror ecrane doi arbitri vor privi cu ochii cât cepele cursul jocului, și în caz de vreo suspiciune ori infracțiune tot ei, „argușii”, vor analiza faza cu pricina și vor emite verdictul. „E foarte bine!”, veți zice. „Așa poate se termină cu hoția!” Cu toate că am unele dubii, nu mă pun de-a curmezișul, dar observ că, în ciuda mulțumirii majorității microbiștilor, o droaie de antrenori, șefi de cluburi, conțopiști lipiți, precum marca de scrisoare, de beneficiile aduse de jocul cu mingea rotundă, chiar și fotbaliști, nu numai că nu se bucură de această invenție, ci chiar o dezavuează! Fiecare tabără are argumentele ei: unii pretind că se vor elimina multe nedreptăți, alții, că se strică din frumusețea și… enigmele fotbalului!
Dar nu mai contează, hotărârea a fost luată, astfel că sâmbătă seară, la partida Rapid-Dinamo, impresionantul studio de arbitraj video, cum-necum, a fost adoptat în fotbalul românesc. Că sunt doar opt camere puse pe niște dube ce seamănă cu cele de cărat răniții, că cei doi arbitri nu au încă un anumit instructaj obligatoriu, acestea sunt obiecții puse pe seama cârcotașilor! Ce contează este că Burleanu, iată, a dotat meciurile cu… VAR, lucru lăudat mai ales de cei gata să îl voteze pe 12 aprilie, la „al treilea congres”, organizat pentru desemnarea președintelui FRF. Fiindcă veni vorba despre alegerile din prier, trebuie spus că insul titrat cu o diplomă de la fosta facultate politică „Ștefan Gheorghiu” nu are deocamdată contracandidat, iar dania lui de zilele trecute, când a împărțit pe veresie câte zece mingi de fotbal formațiilor din ligile inferioare și, pare-mi-se, celor din fotbalul feminin, îi va aduce cu siguranță voturile necesare pentru a se instala a treia oară în fotoliul cel mai înalt aflat în sediul din Strada Vasile Șerbănică!
Pentru faptul că fotbalul românesc, sărmanul de el, a ajuns pe locul al 44-lea în lume, situându-se în urma multor țări care mai joacă încă pe sub cocotieri, nu este de vină Burleanu, să fim înțeleși! E de vină Baba Vanga, care ar fi prevăzut printre altele războiul rușilor cu ucrainenii și ajungerea pe năsălie a fotbalului carpatin! *Așadar, la meciul dintre „macagiii” din Giulești și „câinii roșii”, arbitrajul a fost spionat de VAR, fără însă a interveni, fiind un fel de acomodare, precum logodna ce pregătește căsătoria. Rivalitatea dintre cele două formații este aproape antică, indiferent de locurile ocupate în clasamente, ea stârnind în suporteri tot soiul de comportamente, unele duse până la încăierări, ciomăgeli și bombardarea terenului cu felurite materiale pirotehnice. Și de data asta liniștea a fost sfâșiată de exploziile petardelor, iar fumigenele au făcut de nerespirat aerul încăput în ligheanul de beton. Orbit de fum, gros de nu se vedea om cu om, arbitrul întâlnirii a trebuit să întrerupă meciul pentru câteva minute. Jocul a fost alert, echipele exprimându-se, fiecare, cum au fost instruite. Rapid a ales calea locomotivei ce pufăie pe la semafoare, pe când Dinamo s-a agitat, jucând în forță, cu mult curaj, arătând, în sfârșit, acum spre spartul târgului, mai sigură pe picioare.
Astfel, în minutul 20, cei din Ștefan cel Mare, exploatând o bâlbâială a apărării feroviare, au reușit să înscrie. Golul a venit după o chiflă a fundașului giuleștean Dandea: „frânarul”, în loc să-i tragă mingii o scatoalcă sănătoasă, doar a bărbierit-o, dându-i astfel ocazia „câinelui” Cosmin Matei să o trimită în plasa lui Horațiu Moldovan! Norocul antrenorului Miță Iosif a fost golul marcat de Vojtus, care a egalat după numai trei minute. Mai apoi, doar episodul războinic al petardelor și fumigenelor a mai fost de consemnat. Totuși, se poate concluziona că elevii lui Stoican au fost superiori „acarilor”, ei aflându-se de câteva ori în situația de a înscrie. La una dintre aceste faze, excelentul păzitor al porții „vișiniilor”, Moldovan, a reușit imposibilul, scoțând o minge pe care scria gol. După o sută de minute de joc, partida s-a încheiat cu scorul de 1-1, vitregind de vreun avantaj mai acătării ambele echipe. Cum s-ar spune, au dat la… pace!
