Livrările de gaz rusesc prin Ucraina au încetat la 1 ianuarie. Sfârșitul livrărilor prin conducta Urengoy-Pomary-Uzhhorod a venit după ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski a refuzat să accepte orice posibilă prelungire, inclusiv un schimb de gaz mult mediatizat între Rusia și Azerbaidjan.
Gigantul Gazprom urmează să piardă aproximativ 5 miliarde de dolari pe an, aproape 5% din veniturile sale din 2024 provenite din vânzarea de petrol și gaze, potrivit UnHerd. Cu toate acestea, există pierderi semnificative și în alte părți ale Europei.
Ungaria și Slovacia, în special, riscă să rămână fără rezerve substanțiale din cele 15 miliarde de metri cubi (bcm) de gaz care au trecut anual prin Ucraina în ultimii doi ani. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că guvernele acestor țări sunt cele care au susținut cel mai vocal poziția Kremlinului cu privire la disputa energetică și au cerut Kievului să accepte condițiile Rusiei pentru a începe negocierile de pace.
Ungaria s-a adaptat deja prin transferarea majorității importurilor sale pe singura rută rămasă care livrează gaz rusesc în Europa: conductele submarine BlueStream și TurkStream către Turcia și, de acolo, prin conducta BalkanStream, prin Bulgaria și Serbia. Însă capacitatea pentru livrări suplimentare este strict limitată, iar capacitatea BalkanStream este doar jumătate din cea a conductei Urengoy-Pomary-Uzhhorod.
Celălalt mare perdant este Austria, deși clasa politică este destul de mulțumită de oprirea gazului. A încercat să elimine Partidul Libertății (FPÖ), favorabil Rusiei, iar poziția țării ca centru al numeroaselor rețele europene de gaze i-a dat încrederea necesară pentru a face față pierderii.
În timp ce liderii europeni din afara Ungariei și Slovaciei au sărbătorit încetarea livrărilor de gaz rusesc prin Ucraina, nu au fost dispuși până acum să ia măsuri serioase pentru a limita livrările de GNL rusesc.
Dependența de SUA și Qatar
Începând din 2022, Europa a adăugat 58,5 miliarde de metri cubi de capacitate de import de gaz lichefiat și urmează să ajungă în curând la 70 de miliarde de metri cubi, puțin peste cei 65 de miliarde de metri cubi care au trecut prin Ucraina în 2020. Statele Unite și Qatar au fost principalii beneficiari de pe urma acestor exporturi în creștere.
Se poate spune că Europa este în mare parte liberă de amenințările rusești la adresa pieței sale de gaze. Dar rămâne supusă capriciilor pieței globale de GNL și fluctuațiilor prețurilor din Golf, Asia sau America.
La sfârșitul lunii decembrie, Qatarul a amenințat că va înceta să mai livreze GNL către Uniunea Europeană dacă statele membre vor aplica cu strictețe o nouă lege care combate munca forțată și daunele aduse mediului.
Viitoarea administrație Donald Trump se află, de asemenea, într-o poziție puternică pentru a face presiuni asupra Europei în vederea dublării importurilor de GNL, stimulând un plan de politică cheie pentru livrările pe care fostul secretar pentru energie Rick Perry le-a denumit „gazul libertății” în 2019. Ideea a provocat multe ironii la acea vreme, dar nimeni nu mai râde acum.