De fiecare dată când izbucnește un nou conflict, studiul precedentelor istorice ajută la interpretarea evenimentelor actuale – și posibilele consecințe.
După cum a învățat Europa după ce Rusia a invadat Ucraina în urmă cu trei ani, războaiele perturbă oferta și prețul țițeiului – cea mai valoroasă sursă de energie.
Având în vedere intensificarea tensiunilor în Orientul Mijlociu, unii analiști avertizează că războiul dintre Israel și Iran va duce la un șoc petrolier. Dar se pot înșela.
Săptămâna trecută, temerile inițiale cu privire la un atac israelian asupra Iranului, care ar fi condus la prețuri ale petrolului cuprinse între 90 și 120 de dolari pe baril, s-au dovedit nefondate, cel puțin la acel moment, notează UnHerd. Prețurile au crescut inițial în timpul primei runde de atacuri din 13 iunie, dar până în dimineața zilei de 17 iunie au scăzut la 72,6 dolari pentru WTI (West Texas Intermediate) și 74,1 pentru Brent.
În timpul crizei petrolului din 1973 sau la scurt timp după revoluția iraniană din 1979, prețurile au atins nivelul de 97-105 dolari.
Oricum, peisajul global din prezent nu seamănă cu cel din anii ’70, când statele arabe dominau producția mondială de petrol. Boomul țițeiului de șist din SUA și revenirea Rusiei ca actor important au slăbit puterea OPEC.
Mai mult, lumea arabă nu mai este la fel de unită în opoziția sa față de Israel ca în anii șaptezeci. Arabia Saudită, care împreună cu SUA și Rusia este unul dintre primii trei producători de petrol din lume, a adoptat treptat o poziție mai conciliantă față de statul ebraic.
Deși probabil nu are legătură cu conflictul actual, Riadul a făcut presiuni luna aceasta pentru creșterea cotelor de producție de petrol, menținând prețurile scăzute.
Israelul nu a afectat atât de mult infrastructura petrolieră iraniană pe cât se aștepta inițial. Guvernul lui Benjamin Netanyahu înțelege că China nu ar saluta o reducere a aprovizionării sale cu petrol iranian. Știe, de asemenea, că orice acțiune care duce la creșterea prețurilor ar irita Washingtonul: Donald Trump a declarat că ar prefera petrolul la prețuri mai apropiate de 50 de dolari pe baril.
Strâmtoarea Ormuz rămâne deschisă
Un alt motiv pentru care petrolul a rămas relativ ieftin este că strâmtoarea Ormuz rămâne deschisă. Aproximativ 20 de milioane de barili pe zi trec prin această cale navigabilă, cea mai importantă rută de export pentru Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Irak, Qatar și chiar Iran.
Destinația acestor exporturi este cel mai adesea Asia, în special China, India și Japonia. Dacă Iranul ar închide strâmtoarea nu numai că ar atrage furia altor state din regiune, dar ar putea fi un casus belli pentru Statele Unite.
Prin urmare, piețele energetice mondiale par să reziste consecințelor intensificării conflictului dintre Israel și Iran. Cel puțin pentru moment.