Băncile centrale au considerat că lupta împotriva scumpirilor înseamnă creșterea ratelor dobânzilorBăncile centrale au considerat că lupta împotriva scumpirilor înseamnă creșterea ratelor dobânzilor. Dar înăsprirea politicii monetare prezintă riscuri, mai ales în actualul context geopolitic și economic internațional.
Banca Centrală Europeană a majorat costurile de împrumut pentru a zecea oară în 14 luni. Rata dobânzii la depozite a ajuns la 4%, un nivel care nu a mai fost atins de la lansarea euro în 1999.
Această reacție a BCE vine ca urmare a creșterii prețurilor începând din 2021 și este în conformitate cu obiectivul său de combatere a inflației.
Atunci când prețurile cresc prea repede și, prin urmare, inflația este prea mare, majorarea dobânzilor ar readuce inflația la ținta pe termen mediu de 2%. Christine Lagarde, președintele BCE, a anunțat că aceste rate vor fi revizuite în creștere în lunile următoare, până când inflația va fi ținută sub control.
Dar inflația depășește cu mult 2%, alimentată de șocurile de aprovizionare legate, pe de o parte, de pandemie și de perturbarea lanțurilor valorice care a urmat și, pe de altă parte, de tensiunile geopolitice.
Întreprinderile întâmpină dificultăți în satisfacerea cererii din cauza dificultăților în aprovizionarea cu materii prime, a scumpirii energiei și a transportului, precum și a scăderilor de pe piața forței de muncă.
Deși scopul politici monetare mai restrictive este de a limita creșterea prețurilor, nu este lipsită de riscuri pentru economii.
În primul rând, este foarte probabil ca inflația să persiste. Dificultățile de aprovizionare vor fi greu de rezolvat în condițiile în care energia este mai scumpă (și tensiunile geopolitice sunt în creștere), ceea ce face ca transportul să fie mai costisitor, în timp ce țările caută să își delocalizeze o parte din lanțurile lor valorice.
Să nu uităm de tranziția ecologică și de obiectivul de decarbonizare, care au un impact major asupra schimbărilor și relocalizărilor de producție și care vor crește costurile de producție.
În al doilea rând, pentru a atenua lovitura inflației, multe țări europene și-au văzut deficitele și datoria publică explodând ca urmare a unor politici bugetare generoase de susținere a activității economice și a puterii de cumpărare.
Creșterea ratelor dobânzilor le-ar putea forța să renunțe la anumite investiții esențiale (educație, tranziție digitală, reindustrializare, sănătate), ceea ce ar fi catastrofal pentru viitor.
În sfârșit, o astfel de politică monetară restrictivă nu este lipsită de consecințe asupra activității economice, conducând la o scădere a investițiilor în afaceri și a investițiilor imobiliare, pe fondul dificultăților de a accesa credite.
Dar există alternative la politica BCE? O primă soluție ar fi moderarea reacției băncilor centrale prin creșterea țintei de inflație de la 2% la 3%. Creșterea țintei de inflație cu un punct nu ar trebui să submineze credibilitatea politicii monetare. În plus, în trecut, băncile centrale au utilizat o politică monetară neconvențională (relaxare cantitativă). Prin urmare, prin relaxarea acestei constrângeri, creșterile ratelor dobânzilor ar fi mai mici și investițiile mai puțin penalizate.
O a doua soluție ar fi să se investească masiv în politici mai eficiente de educație și formare profesională pentru a stimula acumularea de capital uman, pentru a răspunde lipsurilor sectoriale, precum și provocărilor demografice, și digitale și, astfel, pentru a crește rata de ocupare a forței de muncă. În ultimă instanță, această strategie crește capacitatea de producție și, în cele din urmă, scade inflația.
