Donald Trump a introdus un tarif general de 30 % asupra importurilor din Uniunea Europeană, începând de luna viitoare. Continentul este în stare de șoc, dar pauza privind tarifele de retorsiune anunțată de Ursula von der Leyen pare o măsură înțeleaptă. Într-adevăr, orice contramăsuri din partea Bruxelles-ului ar fi dezastruoase.
Noile taxe americane sunt mai mari decât cele propuse în aprilie. Adversarii europeni ai lui Trump continuă să-l subestimeze, iar rezultatul este un set de măsuri care sunt mult mai dăunătoare decât tariful general inițial de 10%, relatază UnHerd.
Nu lipsesc capetele înfierbântate din sfera politică a UE: pledează pentru represalii, iar von der Leyen primește mesaje contradictorii din partea statelor membre. Friedrich Merz a prezis consecințe dezastruoase pentru economia germană și îndeamnă Bruxelles-ul să continue negocierile. Între timp, Emmanuel Macron și alți lideri fac presiuni pentru o reacție mai dură.
Ca într-un joc de poker, oficialii UE analizează contracararea tarifelor, însă amenințările cu represaliile au sens numai dacă devin reale. Nu este în interesul blocului comunitar să riposteze și, prin urmare, nu ar trebui să facă amenințări în acest sens. Orice mișcare ar determina America să răspundă la fel, iar Europa ar ajunge într-un război comercial cu tarife de 50% sau mai mari – un nivel la care comerțul transatlantic s-ar prăbuși.
Pe măsură ce euro crește, UE se confruntă cu probleme multiple – din cauza tarifelor lui Trump, precum și a importurilor mai ieftine din restul lumii.
Toate acestea fac mult mai probabil un accident economic costisitor. Reacția puternică a Chinei la tarifele din aprilie i-a determinat pe unii politicieni europeni să susțină represalii similare. Dar situația cu America și China nu ar putea fi mai diferită.
Statele Unite s-au arătat dispuse să încheie un acord cu Beijingul, deoarece depind de importurile de magneți chinezi din pământuri rare. UE nu are nimic de care SUA să fie la fel de dependentă.
Gențile Gucci, mașinile nemțești și șampania franțuzească nu sunt resurse existențiale. O reprimare a companiilor digitale americane este o amenințare mai mică decât ar părea, deoarece UE nu are furnizori alternativi.
De asemenea, Bruxelles-ul trebuie să țină seama de implicațiile mai ample ale unui război comercial asupra securității. Nu poate boicota achizițiile de avioane F35 sau livrările de cipuri.
Ursula von der Leyen începe să-și dea seama de efectele dependenței UE de SUA. Problema este că șefa Comisiei Europene nu se poate măsura cu Trump și nici nu are o strategie pe termen lung.