Uniunea Europeană se îndreaptă spre o confruntare fiscală

Marea problemă este Pactul de Stabilitate și  Creștere, care reprezintă promisiunea obligatorie din punct de vedere juridic a fiecărui stat membru de a nu se împrumuta prea mult.

Ca procent din PIB-ul național, există o limită de 3% pentru deficitul bugetar anual și o limită de 60% pentru datoria publică totală.

Din cauza pandemiei Covid, aceste reguli fiscale au fost relaxate în 2020. Cu toate acestea, amnistia se termină la sfârșitul acestui an. Cele mai îndatorate națiuni ale UE se confruntă astfel cu o perspectivă sumbră. Ratele datoriei în raport cu PIB sunt în prezent de peste 100% în Belgia, Portugalia, Spania și Franța – și de peste 140% în Italia. Dacă se revine la vechile reguli, atunci orice depășire a limitei de 60% ar trebui redusă cu 1/20 în fiecare an.

Este o cerință imposibilă pentru țările care încă se resimt de pe urma crizei energetice – cu atât mai mult cu cât sunt incluse investițiile pe termen lung necesare pentru tranziția Net Zero și o politică de apărare credibilă.

Ceva trebuie să cedeze – de aici și negocierile frenetice privind reforma normelor fiscale, notează UnHerd. Francezii sunt în fruntea acțiunii pentru o mai mare flexibilitate, dar ghiciți cine stă în calea schimbării? Sunt Germania – cea mai mare economie europeană.

Germanii duc disciplina fiscală la extreme perverse. De exemplu, Pactul de Stabilitate și Creștere nu este suficient pentru ei – trebuie să aibă și propria versiune națională („frâna datoriei”), pe care au încorporat-o în mod stupid în constituția lor. Prin urmare, se deshide perspectiva unui decalaj tot mai mare a datoriei între Germania și alte țări din bloc. Halal Europă unită!

Este greu de crezut că guvernul de la Berlin va fi de acord cu modificări ale normelor UE care să meargă mai departe decât propriile ajustări interne foarte modeste.

Și cancelarul Olaf Scholz nu vrea să riște nimic: are o coaliție de guvernare destul de fragilă, în timp ce  formațiunea de dreapta AfD se află în fruntea sondajelor.

Emmanuel Macron ar putea oricând să se opună cu veto unui pachet de reforme zgârcit, dar germanii tot ar câștiga, deoarece, în cazul în care nu se ajunge la un acord, vechile reguli fiscale revin implicit.

Apoi, din nou, câștigătorul pe termen lung s-ar putea dovedi a fi Marine Le Pen. O umilință pentru Franța i-ar spori șansele la alegerile din 2027 – iar partidul ei este deja pregătit pentru o victorie zdrobitoare la alegerile europarlamentare de anul viitor.