Industriașii europeni solicită o implicare politică mai profundă în UE în domeniul energiei, inclusiv stimulente fiscale armonizate, în încercarea de a depăși obstacolele din calea competitivității industriale a blocului.
Peter Herweck, noul director executiv al Schneider Electric, grupul de software și echipamente industriale care se află în topul primelor 100 de companii europene în funcție de venituri, a declarat că o “unitate politică ar rezolva dilema energetică pe care o avem în Europa”.
Comentariile lui Herweck vin în urma unui avertisment lansat săptămâna trecută de Mario Draghi, fostul prim-ministru italian și președinte al Băncii Centrale Europene, potrivit căruia Europa „nu va ajunge nicăieri” dacă nu va reuși să abordeze problema costurilor energiei „de două sau trei ori mai mari decât în alte părți ale lumii”.
Draghi pregătește un raport pentru Comisia Europeană cu privire la modul în care poate fi abordată problema erodării competitivității UE.
Contribuția industrială a Europei la economia mondială a scăzut semnificativ din 2000 încoace, potrivit unui raport al grupului de afaceri European Round Table for Industry.
„Ponderea Europei în valoarea adăugată brută a industriei mondiale a scăzut de la aproape 25% în 2000 la 16,3% în 2020”, se arată în document. „Între 2014 și 2019, marile companii europene au fost cu 20% mai puțin profitabile decât omologii lor din SUA, au crescut veniturile cu aproximativ 40% mai lent, au investit cu 8% mai puțin și au cheltuit cu aproximativ 40% mai puțin pentru cercetare și dezvoltare”.
Industria europeană se luptă de mult timp cu prețuri la energie substanțial mai mari decât în SUA și în unele părți ale Asiei. În perioada de 10 ani până în 2020, prețurile europene la gaze au fost în medie de două-trei ori mai mari decât în SUA, conform Agenției Internaționale pentru Energie.
Decalajul riscă să fie agravat după ce SUA a introdus în 2022 pachetul său de tranziție ecologică de 369 de miliarde de dolari, Inflation Reduction Act, care oferă scutiri fiscale generoase și prelungite.
În UE, politica fiscală rămâne apanajul statelor membre, astfel încât au fost relaxate normele privind ajutoarele de stat pentru a descuraja companiile să redirecționeze investițiile către SUA. Herweck a precizat că guvernele europene “trebuie să țină cont de lecțiile IRA”.
Europa ar putea lua în considerare, de asemenea, împrumuturi armonizate cu dobândă redusă pentru a stimula investițiile în reducerea consumului de energie sau în domenii subfinanțate, cum ar fi transportul de energie.
Dar problema majoră o reprezintă provara reglementărilor și costurile aferente. Nu există „unitate” în cele 27 de state membre decât cea a prețurilor energiei.