UE își va menține obiectivele climatice de vârf, chiar dacă se pregătește să atenueze unele dintre politicile ecologice pentru a liniști industria în dificultate a blocului. Adică să împace și capra și varza! Nu se poate continua așa.
„Trebuie să ne asigurăm că există o poveste de creștere și prosperitate”, a declarat vicepreședintele Comisiei Europene, Teresa Ribera, pentru Financial Times.
Green Deal al UE, menit să decarbonizeze economia, a fost lansat în 2019, dar de atunci a fost atacat de companiile europene care se plâng de prețurile ridicate la energie și de suprareglementarea sufocantă.
Ribera a promis să mobilizeze peste 100 de miliarde de euro pentru a sprijini producția curată, inclusiv prin intermediul Băncii Europene de Investiții. Următorul buget multianual al blocului comunitar, care nu a fost încă convenit, va include, de asemenea, un fond de competitivitate pentru a stimula cercetarea și producția europeană de tehnologii ecologice.
Decarbonizarea ar fi ”motorul competitivității, creșterii și rezilienței”. Un acord pentru o industrie curată va stabili modalitățile de stimulare a cererii de produse fabricate în Europa – de la oțel la automobile.
Orice om zdravăn la minte poate spune că toate aceste măsuri nu înseamnă decât continuarea isteriei climatice, având ca scop final dezindustrializarea la scară largă.
Piața UE înseamnă ”Made in China”. Europa și-a înstrăinat firmele care îi asigurau performanțele și competitivitatea. Toate sectoarele economice sunt în scădere, sufocate de birocrația verde. Investitorii s-au săturat și ei de ”obiectivele climatice”. Migrează către America lui Donald Trump, împreună cu multe afaceri europene.
Karen McKee, șefa diviziei de business pentru petrol și gaze a ExxonMobil, a avertizat că investițiile viitoare în Europa vor depinde de claritatea planurilor de la Bruxelles.
De unde atâta claritate? Comisia Ursulei von der Leyen o ține gaia-mațu cu Green Deal, în timp ce directorii întreprinderilor sunt prinși între hățișul raportărilor de mediu și conformarea la reguli absurde și împovărătoare.
Adevărul este că politicienii ecologiști nu sunt cu nimic mai prejos decât colegii lor din instituțiile europene: toți umblă după funcții bănoase, toți se leagă de scaune și toți vor beneficia de pensii confortabile după ce au tăiat frunza la câini.
Dar UE trebuie să aleagă între industrie și ecologie. Între prosperitate și declin economic. Între pacostea Green Deal și viitorul unui continent.