Acordul de săptămâna trecută pentru ca Regatul Unit să se alăture programului de cercetare Orizont al UE leagă ultimul capăt liber al acordurilor care reglementează ieșirea Marii Britanii din blocul comunitar – cel puțin într-un sens restrâns. Într-un sens mai larg, “afacerea neterminată” reprezintă însăși definiția modului în care relația va continua să supraviețuiască.
Doar pentru început, termenii pentru drepturile de pescuit, comerțul cu vehicule electrice și accesul la sectorul financiar trebuie să fie actualizați în următorii câțiva ani, notyează Financial Times. Odată ce Horizon a fost stabilit, atenția în dezbaterea politică britanică continuă să se învârtă în jurul viitorului mai larg al relației dintre UE și Regatul Unit.
Întrebarea care planează este cum (și când) va declanșa noi alegeri politice schimbarea izbitoare a opiniei publice britanice în favoarea Europei.
Poate că un guvern laburist condus de Keir Starmer va căuta o formă de asociere mai strânsă, în ciuda eforturilor sale de a-i face pe alegători să creadă contrariul. Dar, până atunci, UE nu are nimic de decis în afară de gestionarea relației, așa cum este ea.
De asemenea, UE are treburi mai importante de rezolvat. Asaltul Rusiei asupra Ucrainei și războiul său energetic împotriva Europei, relațiile cu China, tranziția ecologică și alte priorități împing de pe listă un regat britanic dificil.
În timp ce preocupările proprii ale blocului justifică această relativă neglijență, ele vor transforma totuși ceea ce am putea numi chestiunea britanică a UE, în moduri radicale, chiar dacă neintenționate. Ceea ce face UE din motive care nu au legătură cu Regatul Unit are totuși implicații pentru viitoarele relații ale blocului cu Marea Britanie.
Liderii UE se gândesc acum serios la forme de asociere mult mai “progresive” – adică fin graduate – deși această gândire se aplică mai degrabă țărilor care se îndreaptă spre UE decât spre ieșirea din ea.
Mulți se întreabă, de exemplu, dacă Ucraina sau alți candidați ar putea beneficia de unele avantaje ale calității de membru înainte de a deveni membru cu drepturi depline. Dar ar putea dura ceva timp pentru a convinge toate țările UE să accepte libera circulație permanentă pentru aproximativ 40 de milioane de ucraineni.
„Problema britanică” va fi una foarte diferită data viitoare când va apărea. S-ar putea să existe un meniu mai larg de relații “à la carte” decât a fost disponibil pentru Marea Britanie între 2016 și 2020.
Dar UE va fi o entitate în mai multe domenii în care membrii își pun în comun suveranitatea. Uniunea poate găsi util să fie mai creativă în ceea ce privește asocierea britanică, dar întotdeauna în termenii săi. Regatul Unit ar putea într-o zi să accepte în sfârșit rolul de persoană care adoptă regulile pentru a adera la piața unică, doar pentru a constata că, la fel ca în cazul Norvegiei, acest lucru nu mai este suficient.