UE renunță la gazele rusești, dar cumpără îngrășăminte rusești fabricate cu ajutorul gazelor

În ciuda tuturor eforturilor UE de a aplica sancțiuni economice Rusiei, un tip de marfă descărcată în porturile europene poartă eticheta „Fabricat în Rusia”.

Pe 3 decembrie, UE s-a angajat să înceteze toate importurile de gaze naturale din Rusia până în septembrie 2027. Dar continuă să cumpere îngrășăminte rusești. Gazul este o sursă de energie esențială pentru fabricarea îngrășămintelor azotate.

Înainte de invazia Ucrainei în februarie 2022, Rusia furniza aproximativ 30% din totalul îngrășămintelor achiziționate de europeni. Până în al doilea trimestru al acestui an,  cota Rusiei pe piața europeană a crescut la o treime. În iunie, UE a importat un milion de tone, cea mai mare cantitate lunară din ultimul deceniu, potrivit The Economist. Comerțul este cel mai adesea intermediat de brokeri din Elveția sau din regiunea  Golfului Persic.

Cu alte cuvinte, UE oprește importurile de gaze rusești,  însă importă  un produs fabricat cu ajutorul gazelor.

Îngrășămintele rusești sunt ieftine, abundente și disponibile în apropiere. Îngrășămintele azotate – cele mai utilizate – sunt produse prin transformarea gazului natural în hidrogen, care este combinat cu azot pentru a genera amoniac. De asemenea, Rusia dispune de  zăcăminte uriașe de fosfor și potasiu, esențiale în alte tipuri de îngrășăminte. În total, produce o cincime din totalul îngrășămintelor din lume.

Reticența UE de a înceta achizițiile din Rusia s-a datorat în mare parte fermierilor aflați în dificultate. Îngrășămintele reprezintă 15-30 % din costurile lor de producție. Aceste costuri au crescut semnificativ între 2020 și 2025. În 2024, agricultorii au protestat în mai multe capitale europene, inclusiv Bruxelles.

Furnizorii alternativi, precum Algeria, Egipt și Maroc, exportă îngrășăminte pe bază de azot și fosfor la un preț mai mare decât Rusia.

Companiile din Europa furnizează probabil jumătate din îngrășămintele necesare în prezent. Dar investitorii sunt reticenți în a susține o producție europeană, în parte din cauza normelor costisitoare ale UE în materie de mediu.

Mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de carbon (CBAM) impune tarife la importurile de îngrășăminte. Fermierii se tem că vor ajunge să plătească factura și plănuiesc un protest la Bruxelles pe 18 decembrie.