Politicile ecologice fac mai mult rău decât bine. Pe măsură ce încercările Bruxelles-ului de a gestiona procesele de producție ale partenerilor săi comerciali se înmulțesc – de la standardele privind combustibilii regenerabili la defrișări, de la emisiile de dioxid de carbon la ambalajele din plastic și condițiile de muncă – se înmulțesc și protestele din partea celor care trebuie să se conformeze.
Birocația regulamentului privind defrișările a stârnit un resentiment deosebit. UE a depus unele eforturi pentru a ușura sarcina: anul trecut a înființat un grup de lucru cu Indonezia și Malaezia pentru punerea în aplicare a normelor, potrivit FT. Dar nu pare să existe o apreciere prea mare a rezonanțelor istorice întunecate.
“Imperialism de reglementare”
Acum, acuzațiile indoneziene de oprimare din partea europenilor sunt din nou lansate, de data aceasta din cauza cererilor Bruxelles-ului ca producătorii de ulei de palmier să demonstreze că exporturile lor către UE nu provoacă defrișări. Ministrul indonezian al economiei a acuzat blocul comunitar de „imperialism de reglementare”
Multe dintre țările afectate de regulamentul privind defrișările sunt foste colonii europene. Indonezia și-a câștigat independența față de Olanda, dar cultivatorii de ulei de palmier sunt în continuare forțați să respecte regulile dictate în Europa. Una dintre marile companii producătoare de ulei în Indonezia, Socfin, are un holding listat la bursa din Luxemburg. În acest context, strategia comercială a UE reprezintă un neo-colonialism ascuns sub politicile ecologice.
Aroganța europeană
Nu este prima dată când aroganța europeană a iritat fostele colonii. În 2007, în timpul negocierilor privind acordurile comerciale preferențiale cu gruparea de țări Africa-Caraibe-Pacific, comisarul pentru comerț de la acea vreme, Peter Mandelson, a declarat în mod nechibzuit că Nigeria „vrea să stea ca un elefant în mijlocul drumului” și să obstrucționeze progresul.
În 2010, Republica Democrată Congo i-a interzis oficialului belgian Karel De Gucht, pe atunci comisar european pentru dezvoltare (și ulterior comisar pentru comerț), accesul în țară din cauza unor comentarii făcute de acesta despre fosta colonie belgiană.
În 2022, Josep Borrell, șeful politicii externe a UE, a fost criticat, pe bună dreptate, pentru că a descris Europa ca o „grădină” din punct de vedere geopolitic și restul lumii ca o „junglă” și a sugerat că ambasadorii UE au fost trimiși să îmblânzească sălbăticia.
În practică, multe țări cu venituri medii dau dovadă de rezerve de toleranță pragmatică pe care europenii nu o merită neapărat.
Indonezia, de exemplu, continuă să negocieze un acord comercial bilateral cu Bruxelles. Brazilia, alături de celelalte trei țări sud-americane care alcătuiesc gruparea Mercosur, este pregătită să semneze un acord comercial cu UE, în ciuda propriilor resentimente față de regulamentul privind defrișările.
Factorii de decizie politică din UE continua să fie aroganți: imperialismul exploatator este și el o “valoare europeană tradițională” – și trebuie promovat. Dar ceea ce pare a fi un principiu progresist la Bruxelles este considerat o ipocrizie nemiloasă în alte părți.