În 2018, când Donald Trump a amenințat cu tarife vamale pentru mașinile europene, președintele de atunci al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a răspuns: „Și noi putem face prostii”.
Când Trump a impus apoi tarife pentru oțel și aluminiu, UE a vizat motocicletele Harley-Davidson și bourbonul. Nu a trecut mult până când cele două blocuri economice au convenit să suspende unele taxe suplimentare. Erau alte vremuri.
Desigur, Juncker, nu semăna cu președinta Comisiei de astăzi, Ursula von der Leyen, și cu mulți dintre liderii europeni actuali. Știa, așa cum a spus odată fostul președinte francez François Mitterrand, că între America și Europa are loc în permanență un război economic sângeros, care durează de mai bine de un secol, notează The New Statesman.
Există o altă diferență între prezent și 2018: războiul din Ucraina, care nu a trezit Europa din somnul său geopolitic. Dimpotrivă, a făcut-o complet dependentă de SUA.
Trump poate amenința efectiv Ucraina cu o înfrângere tragică și UE cu consecințele unui astfel de rezultat, permițând pur și simplu ca retragerea întregului sprijin pentru Kiev să planeze deasupra negocierilor comerciale.
Pentru ”privilegiul” de a plăti tarife de 15 % la exportul către piața americană, UE își va reduce propriile tarife și va pregăti transferuri semnificative de fonduri către industriile americane de energie și apărare. Un rezultat catastrofal pentru economia europeană.
Acordul subminează însăși rațiunea de a fi a Uniunii Europene. Dacă UE este prea slabă, prea divizată, prea timidă, prea slugă pentru a-și apăra interesele pe scena globală, atunci la ce mai folosește? Țările europene nu au puterea și viziunea pentru a-și apăra valorile și interesele comune.Trump, stăpânul, are de ce să fie mulțumit.
Băncile de investiții își revizuiesc previziunile de creștere pentru Europa, iar euro a scăzut puternic față de dolar. Exporturile către piața SUA ar putea scădea cu aproximativ 30% ca urmare a tarifelor, iar investițiile în tehnologia europeană par sortite eșecului, fondurile necesare urmând să fie folosite pentru a cumpăra arme și gaze naturale americane.
UE continuă să subvenționeze complexul industrial militar din Virginia de Nord în loc să pompeze bani în propria tehnologie militară.
Ironia este că europenii petrec foarte mult timp discutând despre motivul pentru care economiile lor rămân în urma economiei americane. O companie americană, Nvidia, ar putea valora în curând mai mult decât cele mai mari 50 de companii europene. UE a capitulat în fața lui Trump.