Trilioane de euro pentru obiective nerealiste. Isteria climatică amenință securitatea energetică a Europei

Conform unui nou raport, Europa va trebui să investească 800 de miliarde de euro până în 2030 numai în infrastructura sa energetică pentru a îndeplini obiectivele climatice. Dar infrastructura funcționează – de ce ar avea nevoie de astfel de obiective? Ca să fie dezmembrată pe altarul ecologiei?

Masa Rotundă Europeană pentru Industrie(ERT), un influent grup de lobby de la Bruxelles, a afirmat că obiectivele UE de reducere și de atingere a nivelului zero net de emisii până în 2050 ar necesita investiții masive în rețelele electrice, în stocarea energiei și în instalațiile de captare a carbonului.

Costurile tranziției verzi: 2,5 trilioane euro

Pe lângă cele 800 de miliarde de euro, un total de 2,5 trilioane de euro este necesar pentru ca blocul să finalizeze tranziția ecologică până în 2050. Bani tocați, pur și simplu.

Prin urmare, se repetă aceleași aberații privind obiective nerealiste. În numele cui vorbește acest grup de lobby? Pretinde că reprezintă industria, dar mai degrabă pare un satelit al corului de activiști climatici sprijiniți de Comisia Europeană condusă de ecologista Ursula von der Leyen.

„Stimulentele pentru a atrage investițiile private atât de necesare nu există încă, așa că factorii de decizie politică ar trebui să abordeze urgent acest aspect”, a declarat Dimitri Papalexopoulos, președintele comisiei pentru tranziție energetică și schimbări climatice din cadrul ERT.

Între 2010 și 2018, investițiile totale în rețelele electrice din țările UE au atins aproximativ 32 de miliarde de euro. „Dacă situația ar continua în acest ritm până în 2050, ar exista o diferență de finanțare de 60 % față de necesar”.

Unde vrea să ajungă ERT? La banii contribuabililor. Principalii oficiali din industria europeană  au declarat că investițiile atât de mari nu pot fi suportate doar de sectorul privat, fără sprijin guvernamental.

Întreprinderile din UE încă se confruntă cu consecințele celei mai grave recesiuni economice din 2008 încoace, determinată de cererea volatilă de după pandemie, de birocrație și de o criză energetică provocată de războiul Rusiei în Ucraina, care a dus prețurile gazelor la niveluri record.

Se urmărește dezindustrializarea

„Nu dorim o decarbonizare prin dezindustrializare. Capacitatea industrială a Europei a fost utilizată la minime istorice”, spune Marco Mensink, director general al organismului european al industriei chimice Cefic. „Capacitatea industrială a Europei a fost utilizată la minime istorice”.

Cu toate acestea, isteria climatică vizează tocmai dezindustrializarea, în condițiile în care visteriile statelor europene sunt sub presiune din cauza unor priorități de cheltuieli concurente, inclusiv apărarea și o revigorare a industriei de armament.

Aproape 1 000 de organisme și companii din industria UE au semnat în februarie o declarație în care solicită ca fondul de redresare post-pandemic, în valoare de 800 de miliarde de euro, să fie utilizat pentru noi finanțări în sectorului energetic, și nu pe fantezii climatice.

Kristian Ruby, secretarul general al Eurelectric, a avertizat că noile provocări în materie de securitate cu care se confruntă Europa au un impact asupra găsirii materialelor necesare pentru tranziția ecologică.