Tranziția energetică vs combustibilii fosili: bătălia de trilioane de dolari

Cea mai mare problemă cu care se va confrunta tranziția energetică globală în următorul deceniu nu este tehnologia sau politica. Sunt banii.

Reconfigurarea sistemelor energetice pentru a elimina emisiile de carbon va fi un proiect de investiții de mai multe trilioane de dolari.

În ultimii ani, energia curată a depășit combustibilii fosili în ceea ce privește cheltuielile la nivel mondial, dar există un loc în care acestea sunt încă insuficiente: economiile în curs de dezvoltare.

Națiunile bogate tentate să se culce pe lauri ar trebui să fie atente. Adevărata luptă abia acum începe.

Asta pentru că exportatorii de combustibili fosili nu sunt dispuși să lase garda jos. În joc se află politicile energetice a 10 țări emergente din Asia și Africa, care vor reprezenta mai mult de jumătate din populația suplimentară a lumii până în 2050 și, în același timp, o parte din energia sa.

Aceste țări au economii foarte dependente de capitalul străin, fie din cauza ritmului rapid de dezvoltare, fie din cauza fragilității monedelor lor. Dacă națiunile bogate nu oferă finanțare pentru energie curată pentru a le alimenta creșterea, producătorii de petrol și aliații lor sunt pregătiți cu carnetele de cecuri pentru alternativa combustibililor fosili.

Cu profiturile obținute din prețul ridicat al petrolului, monarhiile din Golf – în special Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite – au fost foarte ocupate cu stabilirea de legături. Miliarde de dolari au fost depuse la băncile centrale din Egipt și Pakistan pentru a le stabiliza monedele, deoarece facturile la importurile de energie au crescut în urma războiului din Ucraina, o mișcare neobișnuită care îi lasă pe beneficiari profund îndatorați față de creditori.

Companiile saudite au semnat contracte în valoare de 4,3 miliarde de dolari cu omologii filipinezi în cadrul unui forum de investiții organizat în octombrie, la care se adaugă un contract încheiat în această lună pentru administrarea unui nou port de containere în Bangladesh. Indonezia caută, de asemenea, ajutorul Riadului.

Emiratele Arabe Unite investesc masiv în Africa – Etiopia, Kenya, Nigeria, Tanzania.  În India, Arabia Saudită și EAU doresc să investească 100 de miliarde de dolari și, respectiv, 50 de miliarde de dolari, jumătate din prima cifră fiind destinată unei rafinării de petrol mult amânate, care ar fi una dintre cele mai mari din lume.

China nu se lasă mai prejos, dar joacă la două capete. Aproximativ 200 de miliarde de dolari au fost cheltuite pentru energie sub egida Inițiativei Belt and Road – gigantul proiect de investiții în străinătate semnat de președintele Xi Jinping. În mod tradițional, cea mai mare parte a acestei finanțări a mers către cărbune și gaze.

În același timp, națiunile din Golf au încheiat parteneriate cu întreprinderi chinezești pentru a construi proiecte de energie regenerabilă, atât acasă, cât și în țări terțe.

Bătălia se va ascuți și mai mult în anii următori. Giganții petrolieri sunt mai degrabă dispuși să cheltuiască bani pentru a susține cererea cu terminale portuare, rafinării și centrale de producție în țările importatoare, decât să adauge mai multă ofertă în amonte pe o piață supraaglomerată.De asemenea, o eventuală scădere a ratelor dobânzilor la nivel mondial va încuraja investitorii în sectorul energetic.

Summitul climatic COP28 – plin de salvatori ai planetei –  nu a reușit să ofere banii de care are nevoie tranziția energetică. Finanțatorii din lumea bogată nu vizează energia curată decât la ei acasă.  Nu ar trebui să fie surprinși dacă alți actori vor oferi mai mult pentru combustibilii fosili.