Dificultatea de a elimina riscurile cu China nu a fost înțeleasă în mod adecvat de către liderii occidentali. Deși obiectivul de a accelera producția de energie curată este binevenit, strategia nu este sustenabilă.
Dacă guvernele occidentale încep un război total al subvențiilor între ele, nu vor face decât să mute investițiile către cel mai bun ofertant. De asemenea, subvențiile nu și-ar atinge scopul. Încercarea de a concura cu China la nivel de costuri în fiecare sector ar risipi banii contribuabililor.
Occidentul ar trebui să clarifice care sunt sectoarele pe care trebuie neapărat să le susțină în pierdere pentru a-și reduce dependența de China din motive de securitate națională. Aceste sectoare includ pământurile rare, de exemplu, care au utilizări militare.
Răspunsul nu poate fi pur și simplu subvenționarea diferenței de costuri cu banii contribuabililor sau interzicerea importurilor chinezești; aceste acțiuni nu vor face decât să crească costul energiei curate.
În ceea ce privește industriile energetice nepoluante, Occidentul se află cu mult în urma Chinei, realatează Foreign Affairs. China se află în frunte nu doar în ceea ce privește producția și implementarea tehnologiilor verzi, ci și în ceea ce privește inovarea.
Dacă această situație continuă, lumea va depinde de China nu numai pentru tehnologiile actuale, ci și pentru cele viitoare, iar Occidentul va pierde una dintre cele mai mari oportunități economice ale acestui secol.
Nu trebuia să fie așa. Occidentul a inventat toate tehnologiile cheie ale energiei curate: celula solară cu siliciu a fost produsă la Bell Labs din Statele Unite în 1954; bateria litiu-ion a fost inițiată la ExxonMobil și la Universitatea din Oxford în anii 1970 și 1980; industria turbinelor eoliene a fost dezvoltată în Danemarca; iar General Motors a contribuit la inventarea magnetului permanent din pământuri rare, care este utilizat în motoarele electrice, în anii 1980.
Occidentul nu a valorificat niciodată cu adevărat aceste invenții, irosindu-și avansul timpuriu. În schimb, Beijingul și-a stimulat proactiv piața internă. Guvernul a subvenționat puternic vehiculele electrice și instalațiile solare naționale. Rezultatul este poziția actuală a Chinei ca lider în producția și implementarea ambelor tehnologii. Dar această performanță nu este doar rezultatul subvențiilor. În multe cazuri, chinezii s-au extins și au fabricat produse mai bune decât companiile occidentale.
Dificultatea de a elimina riscurile cu China nu a fost înțeleasă în mod adecvat de către liderii occidentali. Deși obiectivul de a accelera producția de energie curată este binevenit, strategia nu este sustenabilă.
Dacă guvernele occidentale încep un război total al subvențiilor între ele, nu vor face decât să mute investițiile către cel mai bun ofertant. De asemenea, subvențiile nu și-ar atinge scopul. Încercarea de a concura cu China la nivel de costuri în fiecare sector ar risipi banii contribuabililor.
Occidentul ar trebui să clarifice care sunt sectoarele pe care trebuie neapărat să le susțină în pierdere pentru a-și reduce dependența de China din motive de securitate națională. Aceste sectoare includ pământurile rare, de exemplu, care au utilizări militare.
Răspunsul nu poate fi pur și simplu subvenționarea diferenței de costuri cu banii contribuabililor sau interzicerea importurilor chinezești; aceste acțiuni nu vor face decât să crească costul energiei curate.
În ceea ce privește industriile energetice nepoluante, Occidentul se află cu mult în urma Chinei, realatează Foreign Affairs. China se află în frunte nu doar în ceea ce privește producția și implementarea tehnologiilor verzi, ci și în ceea ce privește inovarea.
Dacă această situație continuă, lumea va depinde de China nu numai pentru tehnologiile actuale, ci și pentru cele viitoare, iar Occidentul va pierde una dintre cele mai mari oportunități economice ale acestui secol.
Nu trebuia să fie așa. Occidentul a inventat toate tehnologiile cheie ale energiei curate: celula solară cu siliciu a fost produsă la Bell Labs din Statele Unite în 1954; bateria litiu-ion a fost inițiată la ExxonMobil și la Universitatea din Oxford în anii 1970 și 1980; industria turbinelor eoliene a fost dezvoltată în Danemarca; iar General Motors a contribuit la inventarea magnetului permanent din pământuri rare, care este utilizat în motoarele electrice, în anii 1980.
Occidentul nu a valorificat niciodată cu adevărat aceste invenții, irosindu-și avansul timpuriu. În schimb, Beijingul și-a stimulat proactiv piața internă. Guvernul a subvenționat puternic vehiculele electrice și instalațiile solare naționale. Rezultatul este poziția actuală a Chinei ca lider în producția și implementarea ambelor tehnologii. Dar această performanță nu este doar rezultatul subvențiilor. În multe cazuri, chinezii s-au extins și au fabricat produse mai bune decât companiile occidentale.
Dacă guvernele occidentale încep un război total al subvențiilor între ele, nu vor face decât să mute investițiile către cel mai bun ofertant. De asemenea, subvențiile nu și-ar atinge scopul. Încercarea de a concura cu China la nivel de costuri în fiecare sector ar risipi banii contribuabililor.