Vor exista suficiente cabluri electrice pentru energia curată?Traversând peste 700 km pe fundul mării între Isle of Grain, în sud-estul Angliei, și Fedderwarden, în nord-vestul Germaniei, cablul electric NeuConnect planificat va permite pentru prima dată celor două economii din G7 să facă schimburi directe de energie electrică.
Proiectul, în valoare de 2,4 miliarde de lire sterline, este unul dintre cele câteva cabluri transfrontaliere pe distanțe lungi, cunoscute sub numele de interconectori, care se dezvoltă în întreaga lume. Construcția a început la jumătatea lunii iulie, ajutând ambele țări să încerce să își atingă „obiectivele climatice și să stimuleze securitatea energetică”, a declarat Miguel Berger, ambasadorul Germaniei în Marea Britanie, citat de Fiancial Times. Finalizarea, posibil în 2028, este cu patru ani mai târziu decât cea planificată inițial, în mare parte din cauza întârzierilor în achiziția de cabluri electrice.
Nu este singurul proiect de acest tip care nu se încadrează în timp. O legătură între Danemarca și Marea Britanie a fost întârziată din cauza „congestiei imprevizibilă a pieței de cablu”, în timp ce un cablu care leagă Franța și Spania prin Golful Biscaya are, de asemenea, o întârziere de un an.Cererea de interconectori și de alte infrastructuri energetice, cum ar fi turbinele eoliene, este în creștere rapidă, punând o presiune fără precedent asupra lanțurilor de aprovizionare cu cabluri electrice și a stațiilor de conversie necesare pentru conectarea la rețea.
Aprovizionarea este concentrată în cadrul unui număr relativ mic de companii, cu bariere ridicate la intrare. Posibila dificultate de a obține materii prime, cum ar fi cuprul, și lipsa forței de muncă calificate necesare pentru fabrici riscă să pună frână noilor livrări. Spațiile de producție sunt ocupate, iar costurile sunt în creștere.
„În condițiile în care companiile semnalează deja termene de livrare lungi pentru piesele cheie ale echipamentelor de rețea electrică, lipsa capacității lanțului de aprovizionare ar putea deveni un blocaj major”, avertizează Ben Backwell, directorul executiv al Global Wind Energy Council.
Guvernele și industria trebuie să colaboreze pentru a adăuga capacitatea de producție necesară și pentru a se asigura că materialele critice sunt disponibile în cantitățile și la prețul corect, adaugă el. „În caz contrar, riscăm să ne îndreptăm ca somnambulii spre penurie și spre presiuni asupra costurilor, ceea ce ar putea întârzia sau chiar deraia tranziția energetică.”
Agenția Internațională a Energiei se așteaptă ca pănă în 2027, capacitatea de energie regenerabilă să crească cu 2 400 gigawați – echivalentul întregii capacități energetice a Chinei din prezent -, atât UE, cât și Regatul Unit vizând creșteri de mai multe ori în ceea ce privește energia eoliană offshore până la sfârșitul deceniului.
„Intrăm în cea de-a treia revoluție a infrastructurii electrice în Europa”, spune Christopher Guerin, directorul general al Nexans, unul dintre cei mai mari producători de cabluri după cota de piață, făcând referire la perioadele de creștere anterioare, la începutul secolului XX și după cel de-al doilea Război Mondial.
Revoluția necesită cantități mari de cablaje noi în general. Dar distanțele pe care trebuie transportată energia electrică devin, de asemenea, tot mai lungi, pe măsură ce dezvoltatorii încearcă să exploateze cât mai bine vântul și soarele. Cererea și oferta de energie electrică trebuie să fie în permanență adaptate, pentru a evita pene de curent.
Printre alte cabluri de mare distanță în curs de construcție se numără legătura de 400 km dintre Cubnezais, în sud-vestul Franței, și Gatika, în nordul Spaniei, și EuroAsia Interconnector de 1.208 km, care merge din Israel în Cipru și Grecia.
